:: wikimiki.org ::

Franz Kafka

Franz Kafka

Franz Kafka (
- 3 iulie 1883, Praga - †3 iunie 1924, Viena) scriitor de limbă germană originar din Praga.

Biografie

Viena Franz Kafka s-a născut la Praga, pe atunci capitala Regatului Boemiei, care făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, într-o familie evreiască, fiu al comerciantului Hermann Kafka şi al Juliei Kafka, născută Löwy. Limba maternă a lui Franz Kafka, în care a şi scris mai târziu, a fost germana, folosită în acea vreme ca limbă oficială şi vorbită în particular de peste 10% din populaţia oraşului Praga. După absolvirea liceului german, a devenit doctor in Drept, apoi a lucrat un timp la tribunalul din Praga şi mai târziu ca avocat la o companie de asigurări Assicurazioni Generali (1908-1922. A părăsit doar arareori Praga, a călătorit in Italia, Germania, Austria si a vizitat oraşul Arad din Banat, trăind într-un "cerc strâmt" până către sfârşitul vieţii. În 1909, publică primele sale schiţe de proză în magazinul literar Hyperion, care apărea la München. A intreţinut o asiduă corespondenţă pe durata a circa 4 ani cu Felice Bauer şi apoi şi cu Milena Jesenska, o cunoscută scriitoare cehă, ce i-a tradus de altfel si câteva din povestiri în această limbă. A lăsat şi un jurnal intim, atipic si greu de clasificat. Iniţial a suferit de o depresie cronică fapt demonstrat de majoritatea scrisorilor trimise părinţilor, sorei sale Ottla sau lui Max Brod. A încercat să se vindece de aceste stări depresive recurgând la soluţia medicinei naturiste. Îmbolnăvindu-se de tuberculoză (1917), se pare că din cauza unui regim vegetarian care includea şi lapte nepasteurizat, a fost internat într-un sanatoriu din Italia. Starea sănătăţii lui se agravează şi, începând din 1922 nu mai poate lucra. Un nou tratament în sanatoriul din Kierling în apropierea Vienei rămâne ineficace. Franz Kafka moare în ziua de 3 iunie 1924 în braţele prietenului său, doctorul Robert Klopstock, şi ale ultimei sale iubite, Dora Dymant. Dupa moarte, opera sa literară, care rămăsese în cea mai mare parte inedită, a fost publicată de poetul Max Brod, prietenul şi legatarul său testamentar, cel ce nu adus la îndeplinire rugămintea lui Kafka de a fi arse.

Opera literară

Concepţia sa de viaţă, influenţată de filozofia lui Kierkegaard, îşi găseşte expresia într-o modalitate artistică originală, în care elemente de suprarealism se îmbină cu o formă de exprimare proprie expresionismului. Prezentând strivirea personalităţii în societate, Kafka înfăţişează destinul fără perspectivă al omului într-o viziune halucinantă, grotescă, impregnată de anxietate. Romanele şi nuvelele sale exprimă fie sentimentul tragic, împins la paroxism, al individului expus presiunii destructive al unui monstruos aparat birocratic (Procesul, 1925; Colonia penitenciară, 1919), fie imposibilitatea omului de a descifra sensul existenţei sale civice (Castelul, 1926), fie dezintegrarea relaţiilor interumane (Metamorfoză, 1915). Impresia de coşmar şi tensiunea dramatică, specifice scrierilor lui Kafka, sunt sugerate prin suprapunerea logicului cu absurdul, într-o formă parabolică, obsesivă. Kafka a exercitat o puternică influenţă asupra literaturii contemporane.

Opere publicate în timpul vieţii

- Opinie (Betrachtung), 1913
- Verdictul (Das Urteil), 1913
- Fochistul (Der Heizer), 1913
- Metamorfoză (Die Verwandlung), 1915
- Colonia penitenciară (In der Strafkolonie), 1919
- Un medic de ţară (Ein Landarzt), 1919
- Prima durere (Erstes Leid), 1921

Opere publicate postum

- Procesul (Der Prozess), 1925
- Castelul (Das Schloß), 1926
- America (Amerika), 1927
- La construirea zidului chinezesc (Beim Bau der chinesischen Mauer), 1931
- Scrisori către Felice( Briefe an Felice)
- Scrisori către Milena (Briefe an Milena)
- Jurnal

Biografii ale lui Kafka

- Brod, Max, Franz Kafka. Eine Biographie. Erinnerungen und Dokumente, Heinrich Mercy Sohn Verlag, 1937
- Brod, Max, Franz Kafka. A Biography. Memories and Recollections, New York, Shocken, 1956
- Deleuze, Gilles & Felix Guattari. Kafka: Toward a Minor Literature (Theory and History of Literature, Vol 30). Minneapolis, University of Minnesota, 1986.
- Greenberg, Martin, The terror of art; Kafka and modern literature. New York, Basic Books,1968.
- Pawel, Ernst. The Nightmare of Reason: A Life of Franz Kafka. New York : Vintage Books, 1985.

Bibliografie critică selectivă

- Radu Enescu, Franz Kafka, Editura pentru Literatură Universală, 1968, monografie Franz Kafka O selecţie din opera lui Franz Kafka Povestiri
- Descrierea unei lupte (Beschreibung eines Kampfes – (1904)-(1905)), roman neterminat
- Pregătiri pentru o nuntă la ţară (Hochzeitsvorbereitungen auf dem Lande – (1907)-(1908)), roman neterminat
- Verdictul (Das Urteil - September 22-23, (1912))
- Colonia penitenciară (In der Strafkolonie - October (1914))
- Un învăţător de ţară (Cârtiţa uriaşă) (Der Dorfschullehrer or Der Riesenmaulwurf – (1914)-(1915))
- Blumfeld, un burlac mai bătrâior (Blumfeld, ein älterer Junggeselle – (1915)
- Paznicul criptei (Der Gruftwächter - 1916-( 1917), singura piesă de teatru scrisă vreodată de Kafka, de asemenea nefinalizată
- Un doctor de ţară (Ein Landarzt – (1917)
- Vânătorul Gracchus (Der Jäger Gracchus – (1917)
- Marele zid chinezesc (Beim Bau der Chinesischen Mauer – (1917)
- Un raport în faţa unei Academii (Ein Bericht für eine Akademie – (1917)
- Refuzul (Die Abweisung – (1920)
- Un artist al foamei (Ein Hungerkünstler – (1922)
- Investigaţiile unui câine (Forschungen eines Hundes – (1922)
- O femeie mică (Eine kleine Frau - (1923)
- Vizuina (Der Bau – (1923)-(1924)
- Josephine cântăreaţa, sau poporul şoarecilor (Josephine, die Sängerin, oder Das Volk der Mäuse – (1924) Nuvele
- Metamorfoza (Die Verwandlung – noiembrie-decembrie (1915) Romane
- Procesul (Der Prozeß – (1925)
- Castelul (Das Schloß – (1926)
- Amerika |America (Amerika – (1927) Jurnale şi caiete
- Jurnalele lui Franz Kafka
- Caitele Octavei albastre Scrisori
- “Scrisoarea către tată”
- Scrisori către Felice
- Scrisori către Ottla
- Scrisori către Milena
- Franz Kafka: Scrisori către familie, prieteni, editori

Legături externe

- [http://dnausers.d-n-a.net/dnetrgoA/critlist.htm, Criticii lui Kafka]
- [http://endeavor.med.nyu.edu/lit-med/lit-med-db/webdocs/webauthors/kafka91-au-.html Kafka în literatură, arte, şi medicină]
- [http://imdb.com/title/tt0102181/ Kafka şi filmul]
- [http://imdb.com/title/tt0106961/ Kafka şi comedia]
- [http://victorian.fortunecity.com/vermeer/287/nabokov_s_metamorphosis.htm Cursul lui Vladimir Nabokov despre Metamorfoza]
- [http://www.dividingline.com/private/Philosophy/Philosophers/Kafka/kafka.shtml Kafka pe situl Katharenei Eirmann, Tărâmul existenţialismului]
- [http://www.kafka.org/ The Kafka Project] Proiect iniţiat în 1998, în scopul scanării textelor lui Kafka în limba germană în forma originală din manuscris şi respectiv punerea lor online la dispoziţia publicului larg.
- [http://www.k-eins.de/ Eseu despre Kafka]
- [http://www.levity.com/corduroy/kafka.htm, Franz Kafka (1883-1924)]
- [http://www.metameat.net/kafka/index.php?en Jurnalele lui Franz Kafka serializate în format weblog]
- [http://www.themodernword.com/kafka/ Das Schloss]
- [http://www.wpunj.edu/~newpol/issue23/lowy23.htm Franz Kafka si socialismul] o analiză a legăturii lui Kafka cu anarhismul. Kafka, Franz Kafka, Franz Kafka, Franz Kafka, Franz Kafka, Franz Kafka, Franz Kafka, Franz ko:프란츠 카프카 ja:フランツ・カフカ ja:フランツ・カフカ ko:프란츠 카프카

1883

Secole: Secolul XVIII - Secolul XIX - Secolul XX Decade: Anii 1830 Anii 1840 Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 - Anii 1880 - Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Ani: 1878 1879 1880 1881 1882 - 1883 - 1884 1885 1886 1887 1888 __FARACUPRINS__ ----

Evenimente

- Explozia principală a erupţiei vulcanului Krakatau (Indonezia), considerată cea mai mare catastrofă naturală a mileniului
- 1883-1898 – Anglia reprimă răscoala din Sudan
- A fost inaugurată Opera Metropolitan din New York, unul dintre centrele culturii muzicale mondiale. Cu acest prilej s-a interpretat opera Faust a compozitorului francez Charles Gounod

Arte, Ştiinţă, Literatură şi Filozofie

- Ion Creangă publică Moş Ion Roată, Ioan Roata şi Cuza Vodă, Poveste, Moş Nichifor Coţcariul
- Claude Monet pictează Doamna cu umbrelă

Naşteri

- 1 ianuarie - Aristide Blank, economist şi finanţist român din perioada interbelică (m. 1960)
- 23 februarie - Karl Jaspers, filosof german (m. 1969)
- 17 martie - Urmuz, autor român (m. 1923)
- 9 mai - José Ortega y Gasset, filosof spaniol (m. 1955)
- 3 iulie - Franz Kafka, scriitor austriac (m. 1924)
- 29 iulie - Benito Mussolini, dictator al Italiei (m. 1945)
- 4 decembrie - Nicolae Cartojan, autor, biograf, cercetător literar, istoric literar, pedagog, publicist român (m. 1944)

Decese

- 14 martie - Karl Marx, filosof german (n. 1818)
- 30 aprilie - Édouard Manet, pictor francez (n. 1832)
- 6 iulie – Ciprian Porumbescu, compozitor român (n. 1853) Categorie:1883 ko:1883년 ms:1883 simple:1883 th:พ.ศ. 2426

3 iunie

Luni: Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai - Iunie - Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile: 1 iunie 2 iunie - 3 iunie - 4 iunie 5 iunie ---- __FARACUPRINS__ 3 iunie este a 154-a zi a calendarului Gregorian şi ziua a 155-a în anii bisecţi.

Evenimente

- 1267 - Prima menţiune documentară a oraşului Mediaş
- 1922 - Ion Vinea editează, la Bucureşti, revista avangardista Contimporanul, care promova sincronizarea literaturii naţionale cu cea mondială
- 1940 - Al doilea război mondial: Se încheie bătălia de la Dunkirk, cu victoria germanilor
- 2002 - S-a desfasurat, la Cluj, în perioada 3-9 iunie, prima ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, primul festival din România destinat exclusiv lung-metrajelor

Naşteri

- 1911 – Paulette Goddard (Marion Levi), actriţă americană, partenera lui Charles Chaplin în doua dintre capodoperele acestuia: "Timpuri noi", "Dictatorul" (m. 23 apr. 1990)
- 1926 – Allen Ginsberg, poet american, figură proeminentă a generaţiei "beat" ("Sandviciuri cu realitate", "Urletul") (m. 5 apr. 1997)

Decese

- 1875 - Georges Bizet, compozitor francez (n. 25 oct. 1838)
- 1922 - Duiliu Zamfirescu, scriitor, autorul primului roman-ciclu din literatura română ("Viaţa la ţară", "Tănase Scatiu", "În razboi") (n. 30 oct. 1858)
- 1924 – Franz Kafka, scriitor ceh de expresie germană ("În colonia penitenciară", "Procesul", "Castelul") (n. 3 iul. 1883)
- 1977 - Theodor Burghele, medic, fondator al Spitalului Panduri, membru titular şi preşedinte al Academiei Române, membru al Academiei Franceze de Medicină (n. 1905)
- 1977 – Roberto Rossellini, regizor, considerat iniţiatorul neorealismului în filmul italian ("Roma, oraş deschis", "Ioana pe rug", "Stromboli") (n. 1906)
- 1989 – Ayatollahul Ruhollah Khomeini, întemeietorul şi liderul spiritual al Republicii Islamice Iran (n. 1900)
- 2001 – Anthony Quinn, actor american ("La Strada", "Zorba grecul") (n. 21 apr. 1915)

Sărbători

- iunie, 3 ja:6月3日 ko:6월 3일 simple:June 3 th:3 มิถุนายน

Viena

Praga

Praga (cehă: Praha) este capitala Republicii Cehe, şi până în 1993 a fost capitala Cehoslovaciei. Acum este şi capitala regiunii Boemia. Boemia Praga este situată în bazinul praghez al râului Vltava, de amebele maluri. Se întinde pe o suprafaţă de 496 km² şi are circa 1.200.000 locuitori. Până în 1784, Praga era împărţită în patru oraşe. Aceste patru oraşe erau Hradčany (castelul, vestul râului Vltava), Malá Strana (Sfertul mai mic, sudul castelului), Staré Město (oraşul vechi, la este de bancul opus castelului) şi Nové Město (oraşul nou, mai departe în sud şi est). Ca şi capitală, Praga este locul unde se află parlamentul, senatul şi preşedenţia. Un obiectiv turistic important este Castelul Praga (Pražský hrad), în interiorul căruia se află Statuia Sfântului Gheorghe omorând balaurul. Praga este deservită de Aeroportul Internaţional Ruzyne şi de CSA, Liniile Aeriene Cehe. Există zboruri spre România (Bucureşti, şi din 31 octombrie 2004 şi Cluj-Napoca).

Oameni importanţi

- Franz Kafka, scriitor de limbă germană

Legături externe

- [http://www.czechcentres.cz/bucharest/stranka.asp?ID=506&menu=2078 Despre Praga la Centrul Ceh]
- [http://www.prague-city.cz Sit web oficial al oraşului] (în engleză şi cehă)
- [http://www.digitalprague.com Praga digitală (află tot ceea ce vrei să ştii despre Praga)] Categorie:Republica Cehă Categorie:Oraşe în Republica Cehă ja:プラハ ko:프라하 simple:Prague

Boemia

Boemia este o regiune în Republica Cehă. În Evul Mediu aici se afla Ducatul Boemiei, unificat de Casa de Premislid în secolul IX. Mai târziu a făcut parte din Sfântul Imperiu Roman. În prezent, Boemia se întinde pe teritoriul a două "ţări" (regiuni) ale Cehiei, Boemia de Sud şi Boemia Centrală. Categorie:Republica Cehă ja:ボヘミア

Praga

Oameni importanţi

- Franz Kafka, scriitor de limbă germană

Legături externe

Praga

Oameni importanţi

- Franz Kafka, scriitor de limbă germană

Legături externe

1908

Secole: Secolul XIX - Secolul XX - Secolul XXI Decade: Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 - Anii 1900 - Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Ani: 1903 1904 1905 1906 1907 - 1908 - 1909 1910 1911 1912 1913 __FARACUPRINS__ ----

Evenimente

- 1 februarie - Carol I al Portugaliei, şi fiul său, prinţul moştenitor Ludovic Filip, sunt asasinaţi la Lisabona
- 20 martie - Sub direcţia lui Ion Minulescu apare Revista celorlalţi, de orientare simbolistă
- 27 aprilie - Jocurile Olimpice de Vară se deschid la Londra
- 28 aprilie - A fost înfiinţată Societatea Scriitorilor Români, al cărei prim preşedinte a fost ales Cincinat Pavelescu
- 24 mai - A fost inaugurată noua clădire a Muzeului de Istorie Naturală Grigore Antipa din Bucureşti, în prezenţa regelui Carol I
- 30 iunie - Explozia de la Tunguska
- 5 octombrie - Bulgaria îşi declară independenţa faţă de Imperiul Otoman - Ferdinand I al Bulgariei devine Ţar
- 28 decembrie - Un cutremur de 7.5 pe scara Richter distruge Messina (Italia); peste 75.000 de victime
- Se constituie Partidul Conservator Democrat, sub conducerea lui Take Ionescu

Naşteri

- 9 ianuarie - Simone de Beauvoir, scriitoare feministă franceză (m. 1986)
- 6 februarie - Geo Bogza, scriitor român (m. 1993)
- 29 martie - Virgil Carianopol, poet român (m. 1984)
- 31 decembrie - Simon Wiesenthal, evreu, celebru "vânător de nazişti" (m. 2005)

Decese

- 24 iunie - Grover Cleveland, al 22-lea şi al 24-lea preşedinte al Statelor Unite (n. 1837)

Premii Nobel

- Fizică - Gabriel Lippmann
- Chimie - Ernest Rutherford
- Medicină - Ilya Mechnikov, Paul Ehrlich
- Literatură - Rudolf Eucken
- Pace - Klas Pontus Arnoldson, Fredrik Bajer Categorie:1908 ja:1908年 ko:1908년 ms:1908 simple:1908 th:พ.ศ. 2451

1922

Secole: Secolul XIX - Secolul XX - Secolul XXI Decade: Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 Anii 1910 - Anii 1920 - Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Ani: 1917 1918 1919 1920 1921 - 1922 - 1923 1924 1925 1926 1927 __FARACUPRINS__ ----

Evenimente

Naşteri

Decese

Premii Nobel

- Fizică - Niels Bohr
- Chimie - Francis William Aston
- Medicină - Archibald Vivian Hill, Otto Fritz Meyerhof
- Literatură - Jacinto Benavente
- Pace - Fridtjof Nansen Categorie:1922 ja:1922年 ko:1922년 ms:1922 simple:1922 th:พ.ศ. 2465

Praga

Oameni importanţi

- Franz Kafka, scriitor de limbă germană

Legături externe

1909

Secole: Secolul XIX - Secolul XX - Secolul XXI Decade: Anii 1850 Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 - Anii 1900 - Anii 1910 Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Ani: 1904 1905 1906 1907 1908 - 1909 - 1910 1911 1912 1913 1914 __FARACUPRINS__ ----

Evenimente

- 11 ianuarie – Congresul Partidului Naţional Liberal îl alege pe Ionel I.C. Brătianu preşedinte
- 16 ianuarie - Exploratorul britanic Ernest Shackleton găseste polul sud magnetic al Pământului
- 28 ianuarie - Trupele americane părăsesc Cuba
- 4 februarie – Are loc, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, premiera piesei "Apus de soare" de Barbu Ştefănescu Delavrancea
- 6 aprilie - Exploratorul american Robert Peary este primul om care atinge Polul Nord împreună cu asistentul lui şi cu patru eschimoşi
- 8 aprilie - Regele României, Carol I, adresează o scrisoare prinţului Ferdinand de Saxa Coburg, prin care recunoaşte independenţa şi proclamarea regatului bulgar
- 25 iulie – Prima traversare a Canalului Mânecii cu avionul (Louis Blériot)
- 22 august - A avut loc primul miting aviatic internaţional, organizat la Reims, Franţa
- 18 octombrie - Hugues d'Eywo filmează, la Bucureşti, demonstraţiile aviatorului francez Louis Blériot; este cea mai veche actualitate pe peliculă cu subiect românesc, din care s-au păstrat câteva fragmente
- 26 noiembrie – A avut loc, la Teatrul Naţional din Bucureşti, premiera piesei Viforul de Barbu Ştefănescu-Delavrancea
- 17 decembrie - Este adoptată de către Camera Deputaţilor "Legea privind sindicatele funcţionarilor statului", care interzicea dreptul de asociere şi de grevă tuturor salariaţilor statului, ai judeţelor şi comunelor
- 17 decembrie - Leopold al II-lea al Belgiei moare şi este succedat de nepotul său, Albert I al Belgiei
- 27 decembrie – D.A. Sturdza, pe motive de boală, se retrage din partid şi de la şefia PNL-ului; I.I.C. Brătianu este numit în funcţia de prim-ministru
- G.Ibrăileanu publică Spiritul critic în cultura românească

Naşteri

- 12 iulie - Constantin Noica, eseist şi filozof român (m. 1987)

Decese

Premii Nobel

- Fizică - Guglielmo Marconi, Ferdinand Braun
- Chimie - Wilhelm Ostwald
- Medicină - Theodor Kocher
- Literatură - Selma Lagerlöf
- Pace - Auguste Beernaert, Paul Henri d'Estournelles de Constant Categorie:1909 ja:1909年 ko:1909년 ms:1909 simple:1909 th:พ.ศ. 2452

München

imagine:Munich_from_above_small.jpg München: Frauenkirche şi turla Primăriei (Versiunea mare)

München este capitala Bundeslandului Bavaria (Bayern) din Germania şi al treilea oraş ca mărime din Germania, după Berlin şi Hamburg, cu o populaţie de cca. 1,26 milioane (2001). Se află pe râul Isar.

Istorie

Aşezarea a fost fondată sub numele Munichen în 1158 de către Henric Inimă de Leu, duce de Saxonia; o jumătatate de secol mai târziu a primit statut de cetate şi a fost fortificată. În 1327, întreg oraşul a fost distrus de foc dar a fost reconstruit câţiva ani mai târziu de către Ludovic al IV-lea, conducătorul Sfântul Imperiu Roman de naţiune germană în acel moment. Prima instituţie academică a oraşului, Academia Bavareză de Ştiinţe, a fost fondată în 1759. În 1806, a devenit capitală a regatului Bavaria. Douăzeci de ani mai târziu o altă prestigioasă instituţie educaţională, Universitatea Landshut, şi-a pus bazele în München. În 1882 în oraş a fost introdusă iluminarea electrică. München a fost oraşul unde Roza Albă (germană: Die Weiße Rose), un grup de studenţi, a format o mişcare renascentistă din iunie 1942 până în februarie 1943. Au fost arestaţi pentru că au distribuit preospecte în Universitatea din München. Oraşul a fost lovit grav în timpul celui de Al Doilea Război Mondial dar, după ocupaţia americană (1945), a fost reconstruit după un plan meticulos.

Obiective turistice

Oraşul are mai multe muzee de artă, printre care şi Alte Pinakothek, Neue Pinakothek, şi Pinakothek der Moderne.

Statuia Bavariei
Statuia Bavariei
Versiunea mare

Alte atracţii turistice faimoase sunt Grădina Englezească (Englischer Garten), o grădină din centrul oraşului ce conţine o secţiune nudistă, Deutsches Museum (Muzeul de Ştiinţă), şi Rathaus-Glockenspiel, un ceas ornat care mişcă figurine în vârful primăriei. Probabil cea mai faimoasă atracţie a cetăţii este Oktoberfest, o sărbătoare a berii lungă de două săptămâni de la sfâşitul lui septembrie şi începutul lui octombrie în fiecare an. Alte clădiri faimoase din München includ Frauenkirche (Catedrala Doamnei Noastre) şi Olympiaturm (Turnul Olimpic, o staţie de transmitere TV şi radio). Olympiaturm aminteşte de masacrul din München, care a avut loc în timpul olimpiadei de vară din 1972, ce a avut loc în oraş, în care terorişti ai grupului terorist palestinian "Septembrie Negru" au luat ostatici membrii ai echipei olimpice a Israelului. O tentativă de salvare din partea guvernului vest-german nu a avut succes, rezultând în moartea ostaticilor israelieni, a 5 din terorişti şi a unuia din ofiţerii de poliţie germani. Cupa Mondiala la Fotbal din 1974 a avut loc în acest oraş.

Lângă München

- Palatul Nymphenburg

Economie

În München se află sediile centrale a companiilor germane Allianz AG, a producătorului de maşini BMW şi a firmei de înaltă tehnologie Siemens AG.

Diverse

Transport

Aerportul din München, numit după Franz Josef Strauß, este Aeroportul Internaţional Franz Josef Strauß.

Oraşe înfrăţite

- Bordeaux, din 1964
- Cincinnati, din 1989
- Edinburgh, din 1954
- Harare, din 1996
- Kiev, since 1989
- Sapporo, din 1972
- Verona, din 1960

Legături externe

- [http://www.muenchen.de/ Situl web oficial al oraşului]
- [http://www.oktoberfest.de/ Oktoberfest] (germană şi engleză)
- [http://www.travel-impressions.de/munich/muenchen.htm Fotos] Categorie:Bavaria Categorie:Oraşe în Germania ja:ミュンヘン ko:뮌헨 simple:Munich th:มิวนิก

Italia

Republica Italiană sau Italia este o ţară în sudul continentului Europa, ce consistă în principal dintr-o peninsulă în formă de cizmă şi două insule mari în Marea Meditereană: Sicilia şi Sardinia. În nord întâlneşte Alpii, unde are graniţă cu Franţa, Elveţia, Austria şi Slovenia.

Istorie

Istoria Italiei este probabil cea mai importantă în privinţa dezvoltării culturale şi a dezvoltării sociale din mediterană. Ţara a fost o gazdă pentru importante activităţi în timpurile preistorice, şi de aceea săpături arheologice pot fi găsite în multe regiuni: Lazio şi Toscana, Umbria şi Basilicata. După Magna Graecia, Civilizaţia etruscă şi Imperiul Roman care a venit să domine acestă parte a lumii, au urmat Evul Mediu Umanismul şi Renaşterea, care au ajutat mai apoi la formarea filozofiei şi artei europene. Oraşul Roma conţine unele dintre cele mai importante exemple de Baroc. Italia în era modernă a devenit un stat-naţiune efectiv - pe 17 martie, 1861 - când statele peninsulei şi Cele două Sicilii au fost unite de către regele Victor Emmanuel II din dinastia Savoy. Arhitectul unificaţiei italiene, oricum, a fost Contele Camillo Benso di Cavour, primul ministru al lui Victor Emmanuel. Roma însăşi a râmas o decadă sub Papalitate, devenind parte a Regatului Italiei doar pe 20 septembrie, 1870, data finală a unificării unificării italiene. Vaticanul este acum o enclavă independentă înconjurată de Italia, ca şi San Marino. Italia participă alături de Antantă în primul război mondial. Dictatura fascistă a lui Benito Mussolini care a început în 1922 a condus la o alianţă dezastroasă cu Germania nazistă şi cu Japonia numită alianţa Berlin-Roma-Tokio (Puterile Axei) şi la înfrângerea ultimativă a Italiei în cel de-al doilea război mondial. Pe 2 iunie, 1946 un referendum asupra monarhiei a rezultat în stabilirea Republicii Italiene, care a dus la adoptarea unei noi constituţii pe 1 ianuarie, 1948. Membrii familiei regale au fost trimişi în exil datorită asocierii lor cu regimul fascist. Italia a fost membră fondatoare a NATO şi a Uniunii Europene, şi s-a alăturat grupului de creştere a unificării politice şi monetare din Europa de Vest, incluzând introducerea Euro în 1999.

Politică

Constituţia din 1948 a stabilit un parlament bicameral, (Parlamento), consistând din Camera Depuataţiilor (Camera dei Deputati) şi Senat (Senato della Repubblica), o putere judiciară, şi una executivă (condusă de un prim ministru). Preşedintele republicii este ales pe 7 ani de către parlamentul reunit cu un contingent mic de delegaţi regionali. Preşedintele nominalizeză prim ministrul, care propune ceilalţi miniştri (care înainte erau aleşi de preşedinte). Consiliul de Miniştrii (în mod general, dar nu necesar este compus din membrii ai parlammentului) trebuie să păstreze secretele ambelor camere (Fiducia). Camerele parlamentului sunt populare şi sunt alese în mod direct printr-un sistem mixt majoritar şi proporţional. Camera Deputaţiilor are 630 de membrii. În plusul celor 315 de mebrii aleşi, Senatul îi include şi pe foştii preşedinţi şi alte diverse persoane, conform prevederiilor constituţionale. Ambele camere sunt alese pentru maxim 5 ani, dar pot fi dizolvate înainte de expirarea termenului normal. Sistemul judiciar italian este bazat pe Dreptul roman modificat prin Codul napoleonic şi prin ultimele schimbări. O curte constituţională, Corte Costituzionale, care poate trece peste constituţionalitatea legilor, este o inovaţie post-Al Doilea Război Mondial.

Regiuni

Articol principal: Regiunile Italiei Italia este divizată în 20 de regiuni (regioni, singular regione), dintre care cinci se bucură de o stare autonomă specială, marcată de
- :

Harta Italiei
Hartă

- Abruzzo
- Basilicata
- Calabria
- Campania
- Emilia-Romagna
- Friuli-Venezia Giulia
-
- Lazio
- Liguria
- Lombardia
- Marche
- Molise
- Piemont
- Puglia
- Sardinia
-
- Sicilia
-
- Toscana
- Trentino-Tirolul de Sud
-
- Umbria
- Valle d'Aosta
-
- Veneto O regiune poate fi subdivizată în provincii.

Geografie

Italia consistă predominant dintr-o peninsulă care se extinde în Marea Medtiterană, unde împreună cu două mari insule Sicilia şi Sardinia creează diferite părţi ale mării, ca şi Marea Adriatică la nord-est, Marea Ionică la sud-est, Marea Tireniană la sud-vest şi în final Marea Linguriană la nord-vest. Munţii Apenini din centrul peninsulei, merg spre est, unindu-se cu Alpii, care apoi formează un arc, închizând Italia în nord. Aici se află şi o lagună aluvionară mare, Laguna Po-Veneţia, străbătută de Râul Po şi de mulţi afluenţi ai săi, care curg dinspre Alpi, Apenini şi Dolomiţi. Alte râuri cunoscute sunt Tiberul, Adige şi Arno. Cel mai înalt punct al Italiei este Muntele Alb (Monte Bianco) cu 4,808 m, dar Italia este mai ales asociată cu doi faimoşi vulcani: acum adormitul Vezuviu în apropriere de Neapole şi activul Etna în Sicilia.

Economie

Italia are o economie industrială diversificată, cu un venit pe cap de locuitor apropriat unor ţări ca Franţa şi Regatul Unit. Economia capitalistică rămâne divizată într-un nord industrial bine dezvoltat, dominat de companii private şi un sud agricultural, cu o rată a şomajului de 20%. Majoritatea materiilor prime necesare industriei şi mai mult decât 75% din necesarul de energie este acoperit prin importuri. În decada trecută, Italia a urmărit o politică fiscală strânsă pentru a îndeplinii criteriile Uniuniilor economice şi monetare, beneficiind de de o rată a inflaţiei scăzută care i-a permis alăturarea la Euro de la conceperea sa în 1999. Performanţa economică italiană a rămas în urma parteneriilor săi europeni, guvernul actual iniţiind o serie de reforme pe termen scurt destinate îmbunătăţirii competivităţii şi a creşterii pe termen lung. S-a mişcat încet, totuşi, în implementarea reformelor.
- Lista companiilor italiene

Demografie

Italia este în general o omogenitate lingvistică şi religoasă, totuşi, cultura sa, economia sa şi politica sa sunt diverse. Italia are a cincea densitate a populaţiei europene ca mărime, atingând 196 de oameni pe km². Grupurile minoritare sunt mici, cele mai mari fiind cel vorbitor de limba germană în Tirolul de Sud (1991: 287.503 germani şi 116.914 italieni) şi cel de limba slovenă lângă Trieste. Alte grupuri minoritare cu limbi oficiale parţiale sunt cele franceze în Valle d'Aosta; cele sarde în Sardinia; cele ladine în Dolomiţi; şi cele friuliene în regiunea Friuli-Veneţia Giulia, toate patru limbi romanice. În plus există alte câteva minorităţi locale mici, ca şi cele vorbitoare de Limba occitană în sudul văii Piemontului; Limba catalană în oraşele Alghero şi Sardinia; Limba albaneză în saturile Calabria şi Sicilia; şi de dialecte greceşti vechi în satele din Calabria. Deşi Romano-Catolicismul este religia majoritară (85% din cetăţenii nou-născuţi sunt în mod normal catolici) uramtă de religia protestantă şi cea iudaică, dar este constatată şi o creştere a comunităţii musulmane imigrante.

Cultură

Italia este bine cunoscută pentru arta sa, cultura, şi nenumeratele ei monumente, printre care şi Turnul din Pisa şi Coloseumul roman, dar şi pentru mâncarea sa (pizza, pasta, etc.), vin, lifestyle, eleganţă, design, cinema, teatru, literatură, poezie, arte vizuale, muzică (mai ales de operă), sărbători, şi în general pentru gust. Renaşterea europeană a părut în Italia între secolul XIV şi secolul XV. Succesurile literale, ca şi poezia lui Petrarch, Tasso, şi a lui Ariosto şi proza lui Boccaccio, Machiavelli, şi a lui Castiglione, au exercitat o minunată influenţă durabilă pentru dezvoltarea cultutii vestice, la fel ca pictura, sculptura, şi arhitectura, la care au contribuit giganţi ca Leonardo da Vinci, Raffaello, Botticelli, Fra Angelico, şi Michelangelo. Influenţa muzicală italiană a compozitorilor, precum Monteverdi, Palestrina, şi Vivaldi s-a dovedit epocală; în secolul XIX, opera romantică italiană a excelat sub compozitorii Gioacchino Rossini, Giuseppe Verdi, şi Giacomo Puccini. Artiştii, scriitorii, regizorii, arhitecţii, compozitorii şi designerii contemporani italieni contribuie la semnificant la cultura vestică. Fotbalul este principalul sport naţional. Italia a câştigat Cupa Mondială de Fotbal de trei ori: în 1934, 1938 şi 1982. Seria A a dat unii dintre cei mai buni jucători de fotbal la nivel mondial. Cele mai cunoscute echipe sunt A.C. Milan şi Inter Milano FC din Milano, A.S. Roma şi S.S. Lazio din Roma, Juventus din Torino, şi Fiorentina din Florenţa.
- Lista italienilor celebri
- Cinematografia italiană
- Muzica italiană

Diverse subiecte

- Comunicaţii în Italia
- Transport în Italia
- Armata Italiei
- Relaţiile externe ale Italiei
- Turismul în Italia

Legături externe

- [http://www.quirinale.it/ Presidenza della Repubblica] - Situl oficial al preşedintelui italian (în italiană)
- [http://www.parlamento.it/ Parlamento] - Situl oficial al parlamentului italian (Senatul în italiană)
- [http://www.gov.it/ gov.it Portalul principal guvernamental] (în italiană)
- [http://www.esteri.it/eng/index.htm Farnesina, Italian Foreign Office]
- [http://numismondo.com/pm/ita/ Bancnotele Italiene]
- Categorie:Ţări în Europa als:Italien fiu-vro:Itaalia ja:イタリア ko:이탈리아 ms:Itali simple:Italy th:ประเทศอิตาลี zh-min-nan:Italia

3 iunie

Evenimente

Naşteri

Decese

Sărbători

- iunie, 3 ja:6月3日 ko:6월 3일 simple:June 3 th:3 มิถุนายน

Suprarealism

Suprarealismul este termenul care denumeşte curentul artistic şi literar de avangardă care proclama o totală libertate de expresie, întemeiat de André Breton (1896-1966) şi dezvoltat mai ales în deceniile trei şi patru ale secolului trecut (cu aspecte şi prelungiri ulterioare).

Suprarealismul în literatură

Primul care a utilizat termenul într-o accepţie legată de creaţia artistică a fost Guillaume Apollinaire în Les Mamelles de Tirésias, subintitulată "dramă suprarealistă" (reprezentată în 1916). Începuturile mişcării se leagă de grupul (nonconformist şi de evident protest antiburghez) de la revista pariziană Littérature (1919) condusă de André Breton, Louis Aragon şi Phillipe Soupault, care – reclamându-se de la tutela artistică a lui Arthur Rimbaud, Lautréamont şi Stephane Mallarmé – captează tot mai mult din îndrăzneală spiritului înnoitor şi agresiv al dadaismului (mai ales după ce în 1919, acesta îşi mutase centrul de manifestare de la Zürich la Paris). De altfel, atât în Littérature (unde Breton publică, în colaborare cu Phillipe Soupault, Câmpurile magnetice, primul text specific suprarealist), cât şi în alte reviste, textele dadaiste alternează cu cele ale noii orientări, ce avea să se numească apoi suprarealism. Sunt două mişcări apropiate, având scriitori comuni, dar alianţa nu va dura. În 1922 se produce ruptura şi, după doi ani de frământări, căutări şi tensiuni polemice, se constituie "grupul suprarealist" (André Breton, Louis Aragon, Phillipe Soupault, Paul Éluard, Bernard Peret etc.). Relativ la geneza suprarealismului, deşi unii cercetători autorizaţi (recent M.Sanouillet) consideră că suprarealismul nu a fost altceva decât forma franceză a dadaismului, André Breton, dimpotrivă, a susţinut totdeauna că este inexact şi cronologic abuziv să se prezinte suprarealismul ca o mişcare ieşită din Dadaism. În 1924 André Breton, publică primul său "Manifest al suprarealismului" în care, fixând net anume repere ale mişcării – antitradiţionalism, protest antiacademic, explorarea subconştientului, deplină libertate de expresie, înlăturarea activităţii de premeditare a spiritului în actul creaţiei artistice etc. – o defineşte astfel: Automatism psihic prin care îşi propune să exprime, fie verbal, fie în scris, fie în orice alt chip, funcţionarea reală a gândirii, în absenţa oricărui control exercitat de raţiune, în afara oricărei preocupări estetice sau morale. Suprarealismul susţine că adevărul şi arta se află "în realitatea superioară a anumitor forme de asociaţie" bazate pe atotputernicia visului, pe "jocul dezinteresat al gândirii" eliberate de constrângeri. Mişcarea se extinde în medii artistice diverse (cuprinzând artişti plastici, cineaşti etc.) şi în mai toate ţările Europei, dar cunoaşte convulsii interioare care duc la noi separări din pricina vederilor social-politice. Astfel se delimitează două direcţii: cea anarhistă, "ortodoxă", de la revista Révolution surréaliste a lui Breton (care, în manifestul "Legitimă apărare" respinge ideea "oricărui control, chiar marxist asupra experienţelor vieţii interioare") şi cea "comunistă" reprezentată de revista Claire (director Jean Berbier) spre care vor gravita, până la urmă, majoritatea suprarealiştilor cu excepţia lui Breton (care aderă, în 1927, la Partidul Comunist Francez, dar vrea să păstreze o totală independenţă artistică). Disensiunile politice survin şi mai violent după 1929, când cazul Leon Trotzky produce noi scindări între suprarealiştii protestatari, aşa-zis "stalinişti" (Louis Aragon, Paul Éluard, Pablo Picasso, P. Naville, George Sadoul etc.) şi cei trotzkyşti, susţinuţi de Breton, sau cei reprezentând un crez exclusiv artistic (Roger Desnos, G. Ribemont-Dessaignes, Antonin Artaud, Roger Vitrac etc.). În 1929, la data de 15 decembrie, Breton publică Al doilea manifest al suprarealismului, în care încerca să stabilească incidenţa dialectică între vis şi acţiunea socială, între activitatea poetică, psihanaliză şi actul revoluţionar, iar în 1933 se rupe total de comunism considerându-se reprezentantul autentic al suprarealismului "pur"(la care vor adera, între alţii, René Char, Luis Bunuel, Salvator Dali). În 1938, Breton pleacă în Mexic, unde fundează împreună cu Leon Trotzky "Federaţia internaţională a artei independente" şi, alături de acesta şi de Diego Riviera, publică al treilea "Manifest" al suprarealismului ( în realitate redactat de Trotzky). În timpul celui de-al doilea război mondial şi al ocupaţiei Franţei, Breton este în SUA (va fi şi acuzat de dezertare de către suprarealiştii din patrie, care participă activ la Rezistenţă). Breton se întoarce în Franţa în 1946, încercând să reînvie un nou grup suprarealist, dar fără rezultate notabile. Se poate aprecia că o dată cu al doilea război mondial suprarealismul, chiar dacă a supravieţuit în unele forme şi aspecte epigonice, nu a mai constituit o mişcare cum fusese în perioada interbelică. Experienţa suprarealismului – din care Breton a făcut o adevărată cruciadă pentru "recuperarea totală a forţei noastre psihice" – depăşea literatura şi urmărea, în fond o modificare a sentimentului vieţii, prin negarea distincţiei dintre existent, virtual, potenţial şi neexistent şi printr-o abandonare totală faţă de "automatismul psihic pur", singurul capabil să determine acest punct al spiritului în care viaţa şi moartea, realul şi imaginarul, comunicabilul şi necomunicabilul, înaltul şi adâncul, încetează de a mai fi simţite în chip contradictoriu. În condiţiile unei violente (până la scandal) polemici anticonvenţionaliste, dorindu-se realizarea climatului libertăţii absolute, se caută faptul psihic nud şi elementar(în lumea subconştientului, a experienţelor onirice, a mecanismelor sufleteşti iraţionale transmise direct, fără intervenţia cenzurii logice), considerându-se ca fiind unica modalitate revelatoare a veritabilei noastre esenţe şi potenţialităţi. Proclamata revoluţie supranaturalistă pentru "eliberarea eului" era, adesea, un anarhism destructiv, ce a evoluat spre o frondă îndreptată împotriva structurilor logice a căror alterare şi abolire devine programatică şi este urmărită atât prin exaltarea psihanalizei(cultivarea lumii tulburi a complexelor, a proiecţiilor onirice, a halucinaţiilor), cât şi pe alte căi, de la hipnoză şi delir până la drogare şi patologie declarată (demenţă, paranoia etc.). Suprarealismul a lăsat vizibile amprente şi în alte literaturi din perioada interbelică. Un aspect specific l-a luat în Spania (unde imagismul debordant este o tendinţă constantă a spiritului spaniol, înclinat spre o deformare a datelor reale, împinse adesea în planul metamorfozelor onirice). În poezie a fost prezent, cu accente diferite, în experienţa scriitorilor "generaţiei din 27", ca şi alţi poeţi (Juan Larrea, Rafael Alberti, chiar Garcia Lorca, Vicente Aleixandre, Damaso Alonso, Manuel Altolaguirre, Emilio Prados, Pablo Salinas). În Italia, unde nu a cunoscut o prea mare dezvoltare - cu toată străduinţa lui Curzio Malaparte şi a revistei Prospective de a-l aclimatiza şi propaga) - suprarealismul e vizibil, parţial măcar, în opera lui Massimo Bontempelli, în poezia lui Antonio Palazzeschi, Alfonso Gatto, Salvatore Quasimodo ş.a. La fel în Anglia, unde cel mai de seamă reprezentant este David Gascoyne şi grupul lui din jurul revistei New Verse. Forme şi nuanţări particulare a luat în SUA unde şi-a prelungit ecourile, sporadic, şi după al doilea război mondial. Pe lângă inevitabilele excese anarhiste, suprarealismul "a exaltat o literatură–poezie"(G. Picon), o fluiditate lirică, o libertate asociativă, o dinamizare a metaforei, un gest al aventurii spirituale, care au lărgit şi au adâncit sensibilitatea poetică a contemporaneităţii.

Suprarealismul în România

În România, suprarealismul a fost teoretizat şi practicat de revistele Alge şi urmuz. Suprarealismul urmărea prin programul său pătrunderea artei în planul inconştientului, al visului, al delirului în care spaţiile umane scapă de controlul conştiinţei. Generaţia a doua a suprarealiştilor români D.Trost şi Gherasim Luca scriu şi publică diverse manifeste, astfel încât curentul, care-şi consumase in anii treizeci vigoarea la Paris, în 1947 îşi mută capitala la Bucureşti. Cel mai de seamă poet suprearealist român rămâne totuşi Gellu Naum, supranumit ultimul mare poet suprarealist european.

Suprarealismul în artele plastice

Pictură

- Victor Brauner (1903-1966)
- Salvador Dalí (1904-1989)
- Giorgio de Chirico (1888-1978)
- Paul Delvaux (1897-1994)
- Max Ernst (1891-1976)
- René Magritte (1898-1967)
- Joan Miró (1893-1983)
- Yves Tanguy (1900-1955)

Sculptură

- Alberto Giacometti (1901-1966)
- Henry Moore (1898-1986)

Legături externe

- [http://www.londonsurrealistgroup.org.uk/ Grupul suprarealist din Londra]
- [http://surrealisme.ouvaton.org Grupul suprarealist din Paris]
- [http://www.surrealistmovement-usa.org/ Mişcarea suprarealistă din Statele Unite ale Americii] Categorie:Curente culturale Categorie:Curente literare ja:シュルレアリスム ko:초현실주의

1919

Secole: Secolul XIX - Secolul XX - Secolul XXI Decade: Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 - Anii 1910 - Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Ani: 1914 1915 1916 1917 1918 - 1919 - 1920 1921 1922 1923 1924 __FARACUPRINS__ ----

Evenimente

Naşteri

Decese

- 9 august - Ruggiero Leoncavallo, compozitor italian

Premii Nobel

- Fizică - Johannes Stark
- Medicină - Jules Bordet
- Literatură - Carl Friedrich Georg Spitteler
- Pace - Thomas Woodrow Wilson Categorie:1919 ja:1919年 ko:1919년 ms:1919 simple:1919 th:พ.ศ. 2462

1915

Secole: Secolul XIX - Secolul XX - Secolul XXI Decade: Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 - Anii 1910 - Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Ani: 1910 1911 1912 1913 1914 - 1915 - 1916 1917 1918 1919 1920 __FARACUPRINS__ ----

Evenimente

Naşteri

Decese

Premii Nobel

- Fizică - William Bragg, Lawrence Bragg
- Chimie - Richard Willstätter
- Medicină - Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii
- Literatură - Romain Rolland
- Pace - Premiul în bani a fost alocat Fondului Special aferent acestei categorii Categorie:1915 ja:1915年 ko:1915년 ms:1915 simple:1915 th:พ.ศ. 2458

1913

Secole: Secolul XIX - Secolul XX - Secolul XXI Decade: Anii 1860 Anii 1870 Anii 1880 Anii 1890 Anii 1900 - Anii 1910 - Anii 1920 Anii 1930 Anii 1940 Anii 1950 Anii 1960 Ani: 1908 1909 1910 1911 1912 - 1913 - 1914 1915 1916 1917 1918 __FARACUPRINS__ ----

Evenimente

- 12 martie - Canberra devine capitala Australiei
- 13 martie - Revoluţia Mexicană: Pancho Villa se reîntoarce în Mexic din exilul auto-impus în SUA
- 18 martie - George I al Greciei este asasinat
- 19 martie - A avut loc premiera versiunii integrale a operei "Boris Godunov" de M. P. Musorski, la Metropolitan Opera din New York
- 13 aprilie - S-a înfiinţat, la Bucureşti, Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, prima instituţie de învăţământ superior economic din România
- 26 aprilie – A fost semnat, la Petersburg, un protocol prin care Bulgaria a cedat României oraşul Siliştra şi câteva mici teritorii în sudul Dobrogei (26 aprile/9 mai)
- 13 mai - Rusul Igor Sikorsky devine prima persoană care pilotează un avion cu patru motoare
- 16 iunie – A fost declanşat cel de-al doilea război balcanic, între foştii aliaţi ( Bulgaria împotriva Greciei, Serbiei şi Muntenegrului), cărora li se va alătura România şi Turcia (16/29)
- 27 iunie - România declară război Bulgariei, intrând în al doilea război balcanic, alături de Grecia, Serbia, Muntenegru şi Turcia
- 10 august – Pacea de la Bucureşti, care consfinţeşte sfârşitul războiului balcanic şi înfrângerea Bulgariei. Grecia şi Serbia îşi împart Macedonia, iar România anexeaza Cadrilaterul
- 20 august – A avut loc primul meci oficial de rugbi din România
- 23 septembrie - Aviatorul francez Roland Garros zboară deasupra Mediteranei
- 5 noiembrie - Regele nebun Otto al Bavariei este deposedat de vărul său, Prinţul Regent Ludwig, care îşi asumă titlul de Ludwig al III-lea
- 1 decembrie - Grecia anexează Creta
- 12 decembrie – Pictura "Mona Lisa" a lui Leonardo Da Vinci a fost recuperată, la Florenţa, după doi ani de la furtul ei din Muzeul Luvru din Paris, în timp ce Vincencio Peruggia încerca s-o vândă
- 21 decembrie – A apărut, la New York, primul careu de cuvinte încrucişate semnat de britanicul A. Wynne
- 30 decembrie - Italia returnează Mona Lisa, Franţei

Naşteri

- 9 ianuarie - Richard Nixon, preşedinte al Statelor Unite (m. 1994)
- 14 februarie - Jimmy Hoffa, american, lider de sindicat (m. 1975)
- 27 februarie - Paul Ricoeur, filosof francez (m. 2005)
- 27 februarie - Irwin Shaw, scriitor american (m. 1984)
- 20 iunie - Aurel Baranga, dramaturg român (m. 1979)
- 14 iulie - Gerald Ford, al 38-lea preşedinte al Statelor Unite
- 17 noiembrie - Albert Camus, scriitor francez, laureat al Premiului Nobel (m. 1960)

Decese

- 22 iunie - Şt.O.Iosif, poet român (n. 1875)
- 13 septembrie - Aurel Vlaicu, inginer şi pionier al aviaţiei româneşti (n. 1882)
- Panait Cerna, poet român (n. 1881)

Premii Nobel

- Fizică - Heike Kamerlingh Onnes
- Chimie - Alfred Werner
- Medicină - Charles Richet
- Literatură - Rabindranath Tagore
- Pace - Henri La Fontaine Categorie:1913 ja:1913年 ko:1913년 ms:1913 simple:1913 th:พ.ศ. 2456