:: wikimiki.org ::

Iosif II, Împărat Roman

Iosif II, Împărat Roman

Iosif al II-lea din dinastia de Habsburg (
- 13 martie 1741 – † 20 februarie 1790) a fost împărat roman între 1765 - 1790. Fiind cel mai învârstă fiu al împărătesei Maria Terezia şi al soţului acesteia, împăratul Francisc I, a fost cooptat la conducerea Ţărilor Ereditare Habsburgice după moartea tatălui său în anul 1765. Coregenţa a încetat de-abia la moartea mamei sale, în anul 1780. În politica externă a intrat adesea în conflict cu mama sa, Maria Terezia, bunăoară atunci când a impus în ciuda voinţei acesteia, prima împărţire a Poloniei, în anul 1772. În 1773 a obţinut Bucovina de la Înalta Poartă. A vizitat în mai multe rânduri Banatul şi Transilvania, primind cu solicitudine petiţiile oamenilor şi intrând de aceea în conştiinţa colectivă ca "bunul împărat". Hotelul "Împăratul Romanilor" din Sibiu a fost astfel denumit în amintirea lui Iosif al II-lea. Tot lui i se datorează numele comunelor învecinate Salva, Romuli, Parva şi Nepos, în urma exlamaţiei "Vă salut mici urmaşi (nepoţi) ai romanilor" (în lb. lat.: "Salva Romuli parva nepos"). În domeniul politicii religioase, Iosif al II-lea a fost adeptul iluminismului, secularizând averile Bisericii Catolice, însă sprijinind emanciparea celorlalte culte. A aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatră în Transilvania, cum ar fi bisericile ortodoxe din Braşov şi în special din Mărginimea Sibiului. Iosif al II-lea a fost unul dintre aşa-numiţii „monarhi luminaţi“. Category:Împăraţi romano-germani Category:Regi ai Boemiei Category:Regi ai Ungariei Categorie:Principi ai Transilvaniei category:Arhiduci ai Austriei Category:Duci ai Stiriei Category:Duci de Carinthia Category:Duci de Milano Category:Conţi de Flandra Category:Conţi de Tirol Categorie:Sfântul Imperiu Roman Iosif al II-lea,Împărat roman Iosif al II-lea, Împărat roman ja:ヨーゼフ2世

13 martie

Luni: Ianuarie Februarie - Martie - Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie Zile: 11 martie 12 martie - 13 martie - 14 martie 15 martie ---- __FARACUPRINS__ 13 martie este a 72-a zi a calendarului Gregorian.

Evenimente

- 1781 - Astronomul englez Sir William Herschel a descoperit planeta Georgium Sidus, cunoscută ulterior sub denumirea de Uranus
- 1848 - Începutul revoluţiei burgheze în Austria. Răscoala populară din Viena
- 1892 - Conferinţa extraordinară a Partidului Naţional Român, care definitivează textul Memorandumului redactat de patriotul transilvănean Iuliu Coroianu
- 1910 - A apărut, la Bucureşti, săptămânalul social-politic şi literar Facla (până în 1940, cu întreruperi), sub conducerea lui N. D. Cocea şi apoi a lui Ion Vinea
- 1917 - A fost semnat Documentul de la Viena de către cancelarul Bethmann-Hollweg şi ministrul de Externe austro-ungar Ottokar Czernin. El prevedea anexarea României la Austro-Ungaria în caz de victorie a puterilor centrale în Primul Război Mondial
- 1925 - În Tennessee, predarea teoriei evoluţioniste în şcoliile publice a fost interzisă prin lege
- 1928 - Premiera filmului Maiorul Mura, singura peliculă ce păstrează prezenţa pe ecran a actorului Gheorghe Timică
- 1934 - S-a născut, în studiourile Walt Disney, celebrul personaj de desen animat Donald Duck, care a debutat în filmul The little hen, la 9 iunie 1934. În anul 1943, Donald devine, cu adevărat un star şi primeşte Premiul Oscar pentru rolul din The Fuerhrer's Face
- [1936]] - A avut loc premiera absolută, la Opera Mare din Paris, a tragediei Oedip de George Enescu
- 194 - Decret-lege pentru mobilizarea agricolă
- 1945 - A avut loc, la Cluj, şedinţa solemnă a guvernului României cu prilejul instituirii administraţiei româneşti asupra întregii Transilvanii
- 1979 - Intră în vigoare Sistemul Monetar European (SME). A fost creat cu scopul de a controla fluctuaţiile cursurilor de schimb în ţările Comunităţii Europene, cu excepţia Marii Britanii
- 1996 - S-a desfăşurat, în localitatea egipteană Sharm el-Sheikh, la iniţiativa SUA, prima reuniune internaţională la nivel înalt consacrată luptei împotriva terorismului şi continuării procesului de pace în Orientul Mijlociu.
- 2000 - Prima vizită în Vietnam a unui şef al Pentagonului, William Cohen, de la încheierea războiului dintre SUA şi această ţară (1973).

Naşteri

- 1741 - Iosif al II-lea, împărat al Austriei (1764-1790), fiul reginei Maria Theresa († 21 februarie 1790)
- 1865 - Dragomir Hurmuzescu, fizician , membru al Academiei Române († 31 mai 1954)
- 1881 - Tony Bulandra, actor român († 5 aprilie 1943)
- 1887 - Gheorghe Mihail, general. Militar de carieră, s-a remarcat mai ales în luptele desfăşurate pe teritoriul României în perioada august-septembrie 1944 († 1982)
- 1888 - Silviu Dragomir, istoric, membru al Academiei Române († 26 februarie 1962)
- 1891 - Felix Aderca, prozator, dramaturg, poet, eseist, estetician şi publicist († 12 decembrie 1962)
- 1900 - Petre P. Panaitescu, istoric şi filolog, membru corespondent al Academiei Române († 14 noiembrie 1967)
- 1900 - Giorgios Seferis, poet grec , laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1963 († 20 septembrie 1971)
- 1916 - Cella Dima, actriţă († 4 martie 2000).
- 1922 - Jack Kerouac, scriitor american († 21octombrie 1969)
- 1926 - Filofteia Simionescu, sculptoriţă
- 1933 - Sergiu Eremia, dirijor şi compozitor
- 1936 - Alexandra Indrieş, prozatoare şi critic literar († 1993)
- 1939 - Neil Sedaka, cântăreţ american
- 1939 - Dragomir Horomnea, prozator şi dramaturg
- 1943 - Constantin Năstăsescu, matematician, membru corespondent al Academiei Române
- 1952 - Cristian-Valeriu Hadji-Culea, regizor

Decese

- 1881 - Ţarul Alexandru al II-lea, împăratul Rusiei între 1855 şi 1881 (
- 29 aprilie 1818)
- 1915 - Grigore Gabrielescu, tenor (
- 1859)
- 1971 - Rockwell Kent, pictor şi grafician american (
- 21iunie 1882)
- 1975 - Ivo Andric, scriitor şi diplomat iugoslav, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1961 (
- 10 octombrie 1892)
- 1976 - Sergiu Dan, prozator şi traducător (
- 29 decembrie 1903)
- 1976 - Alexandru Colfescu, critic muzical (
- 10 noiembrie 1899)
- 1996 - Krzysztof Kieslowski, unul dintre cei mai cunoscuţi regizori polonezi (
- 27 iunie 1941)
- 2000 - Victor Tufescu, geograf, unul dintre întemeietorii actualului Institut de Geografie al Academiei Române, membru al Academiei Române (
- 19 noiembrie 1908)

Sărbători

- martie, 13 ja:3月13日 ko:3월 13일 simple:March 13 th:13 มีนาคม

1741

Secole: Secolul XVII - Secolul XVIII - Secolul XIX Decade: Anii 1690 Anii 1700 Anii 1710 Anii 1720 Anii 1730 - Anii 1740 - Anii 1750 Anii 1760 Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Ani: 1736 1737 1738 1739 1740 - 1741 - 1742 1743 1744 1745 1746 __FARACUPRINS__ ----

Evenimente

Arte, Ştiinţă, Literatură şi Filozofie

Naşteri

Decese

- Categorie:1741 ko:1741년 ms:1741 simple:1741

1790

Secole: Secolul XVII - Secolul XVIII - Secolul XIX Decade: Anii 1740 Anii 1750 Anii 1760 Anii 1770 Anii 1780 - Anii 1790 - Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Anii 1840 Ani: 1785 1786 1787 1788 1789 - 1790 - 1791 1792 1793 1794 1795 __FARACUPRINS__ ----

Evenimente

Arte, Ştiinţă, Literatură şi Filozofie

Naşteri

Decese

- Categorie:1790 ko:1790년 ms:1790 simple:1790

1765

Secole: Secolul XVII - Secolul XVIII - Secolul XIX Decade: Anii 1710 Anii 1720 Anii 1730 Anii 1740 Anii 1750 - Anii 1760 - Anii 1770 Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Ani: 1760 1761 1762 1763 1764 - 1765 - 1766 1767 1768 1769 1770 __FARACUPRINS__ ----

Evenimente

Arte, Ştiinţă, Literatură şi Filozofie

Naşteri

Decese

- Categorie:1765 ko:1765년 ms:1765

1790

Evenimente

Arte, Ştiinţă, Literatură şi Filozofie

Naşteri

Decese

- Categorie:1790 ko:1790년 ms:1790 simple:1790

1765

Evenimente

Arte, Ştiinţă, Literatură şi Filozofie

Naşteri

Decese

- Categorie:1765 ko:1765년 ms:1765

1780

Secole: Secolul XVII - Secolul XVIII - Secolul XIX Decade: Anii 1730 Anii 1740 Anii 1750 Anii 1760 Anii 1770 - Anii 1780 - Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Anii 1830 Ani: 1775 1776 1777 1778 1779 - 1780 - 1781 1782 1783 1784 1785 __FARACUPRINS__ ----

Evenimente

Arte, Ştiinţă, Literatură şi Filozofie

Naşteri

Decese

- Categorie:1780 ko:1780년 ms:1780

Maria Terezia

Maria Terezia [germ. Maria Theresia] (
- 13 mai 1717, Viena; † 29 noiembrie 1780, tot la Viena), împărăteasă a Monarhiei Habsburgice (1740-1780), fiica împăratului romano-german Carol al VI-lea (1685–1740). A purtat titlurile de Arhiducesă a Austriei, regină a Boemiei, regină a Ungariei, Mare Principesă a Transilvaniei etc. Deşi nu a fost niciodată încoronată cu coroana Sfântului Imperiu Roman, este cunoscută ca împărăteasă ca urmare a faptului că a fost căsătorită (din 1736) cu Francisc Ştefan de Lorena (germ. Franz Stephan von Lothringen), care a fost ales în demnitatea de împărat romano-german în 1745, purtând numele de Franz I. De atunci încolo Maria Terezia a purtat titlul de Împărăteasă Romană (vezi Sfântul Imperiu Roman).

Politica externă

În baza Pragmaticei Sancţiuni adoptate de împăratul Carol al VI-lea, conducerea Casei de Habsburg şi prin aceasta puterea politică efectivă a revenit fiicei sale, Mariei Terezia. Regele Frederic al II-lea (germ. Friedrich II.) al Prusiei a refuzat să recunoască Pragmatica Sancţiune, ceea ce a dus la Războiul Austriac de Succesiune (1740-1748). Maria Terezia a reuşit să se impună ca succesoare a tatălui ei, pierzând însă Silezia în favoarea Prusiei. Planul cancelarului Kaunitz de redobândire a Sileziei a eşuat în urma Războiului de şapte ani (1756-1763).

Politica internă

Războiului de şapte ani În plan intern Maria Terezia a iniţiat un amplu program de reformă, cunoscut sub numele de "Reforma tereziană de stat". A promovat dezvoltarea industriei textile şi a comerţului. În 1768 a adoptat un nou cod penal ("Constitutio Criminalis Theresiana", iar în 1776 a interzis tortura. A îmbunătăţit situaţia ţăranilor, în special cea a iobagilor, deschizând drumul spre desfiinţarea iobăgiei, măsură adoptată în timpul domniei fiului ei, împăratul Iosif al II-lea (1780-1790). Maria Terezia a înlăturat scutirea de impozit a nobilimii şi clerului, impunând totodată limitarea puterilor acestor categorii. În 1774 a promovat reforma şcolară ("Ratio educationis"), punând bazele învăţământului secularizat (de stat) pe tot cuprinsul Monarhiei Habsburgice. A înlăturat astfel monopolul bisericesc în domeniul educaţiei. În timpul domniei Mariei Terezia cultura a cunoscut un avânt deosebit, manifestându-se atât în domeniul arhitecturii, cât şi în cel muzical (Wolfgang Amadeus Mozart). Oraşul Theresienstadt din nordul Boemiei, întemeiat de Iosif al II-lea ca oraş-garnizoană, a fost denumit astfel în memoria mamei sale. De asemenea, cartierul Terezian din Sibiu poartă acest nume în amintirea împărătesei Maria Terezia. Mamă a 16 copii (11 fete şi 5 băieţi):
- Maria Elisabeta (
- 5 februarie 1737 - † 7 iulie 1740)
- Maria Ana (
- 6 octombrie 1738 - † 19 noiembrie 1789)
- Maria Carolina (
- 12 ianuarie 1740 - † 25 ianuarie 1741)
- Iosif al II-lea (
- 13 martie 1741 - † 20 februarie 1790), împărat
- Maria Cristina (
- 13 mai 1742 - † 24 iunie 1798), căsătorită cu ducele Albert de Sachsen-Teschen (1738-1822)
- Maria Elisabeta (
- 13 august 1743 - † 25 septembrie 1808), stareţă în Innsbruck
- Carol Iosif (
- 1 februarie 1745 - † 18 ianuarie 1761)
- Maria Amalia (
- 26 februarie 1746 - † 18 iunie 1804), căsătorită cu ducele Ferdinand de Parma (1751-1802)
- Leopold al II-lea (
- 5 mai 1747 - † 1 martie 1792), împărat
- Carolina (
- /† 17 septembrie 1748)
- Johanna Gabriela (
- 4 februarie 1750 - † 23 decembrie 1762), logodită cu Ferdinand I, regele Siciliei (1751-1825)
- Josepha (
- 19 martie 1751 - † 15 octombrie 1767), logodită cu Ferdinand I, regele Siciliei
- Maria Carolina (
- 13 august 1752 - † 7 septembrie 1814), căsătorită în 1768 cu Ferdinand I, regele Siciliei
- Ferdinand (
- 1 iunie 1754 - † 24 decembrie 1806), căsătorit cu Maria Beatrice d'Este, moştenitiarea ducatului Modena (1750 - 1829)
- Maria Antoaneta (Maria Antonia) (
- 2 noiembrie 1755 - † 16 octombrie 1793), căsătorită (1770) cu Ludovic al XVI-lea, rege al Franţei (1754-1793)
- Maximilian Francisc, (
- 8 decembrie 1756 - † 27 iulie 1801), arhiepiscop şi principe elector de Köln Categorie:Austria Categorie:Dinastia de Habsburg Categorie:Istoria Europei Categorie:Istorie modernă ja:マリア・テレジア

1773

Secole: Secolul XVII - Secolul XVIII - Secolul XIX Decade: Anii 1720 Anii 1730 Anii 1740 Anii 1750 Anii 1760 - Anii 1770 - Anii 1780 Anii 1790 Anii 1800 Anii 1810 Anii 1820 Ani: 1768 1769 1770 1771 1772 - 1773 - 1774 1775 1776 1777 1778 __FARACUPRINS__ ----

Evenimente

Arte, Ştiinţă, Literatură şi Filozofie

Naşteri

Decese

- Categorie:1773 ko:1773년 ms:1773 simple:1773

Banat

Banatul este o regiune care este împărţită de România, Serbia (Banatul Sârbesc) şi Ungaria. Numele însemna iniţial "o provincie guvernată de un ban", deşi această regiune nu a fost niciodata condusă de un ban, numele apărând a fi folosit după Tratatul de la Passarovitz din 1718.

Administraţie

- România
- Judeţul Timiş
- Judeţul Caraş-Severin
- Judeţul Arad, doar partea sa sudică
- Ungaria
- Judeţul Csongrád
- Serbia
- Voivodina
- Categorie:România Categorie:Serbia Graniţele naturale ale Banatului sunt râurile Mureş şi Tisa, fluviul Dunărea şi Munţii Banatului. als:Banat

Transilvania

Transilvania (Erdély în maghiară, Siebenbürgen în germană), cunoscută şi ca Ardeal, este o provincie istorică situată în prezent în centrul şi vestul României, cuprinzând 16 judeţe. Are o bogată tradiţie statală de sine stătătoare.

Geografia Transilvaniei

Transilvania este din punct de vedere geografic un platou înalt, separat în sud de Ţara Românească de către Carpaţii Meridionali şi în est de Moldova de către Carpaţii Occidentali. Zona vestică a Transilvaniei (Crişana-Banat) are graniţă cu Ungaria. Platoul cu înălţimi între 305 şi 488 de metri este irigat de râurile Mureş, Someş şi alţi afluenţi ai Dunării. Cel mai mare oraş din regiune este Cluj-Napoca (capitala sa istorică, alternativ cu Sibiul) urmat de Timişoara (capitala Banatului) şi Braşov ca populaţie (vezi secţiunea separată din acest articol pentru populaţii şi o listă mai completă).

Istorie

Zona care constituie în prezent Transilvania a fost un centru politic al Regatului Dac, ce avea să fie cucerit de Imperiul Roman în 107. După retragerea aureliană (271) din regiune, teritoriul intra-carpatic a fost invadat între secolele III şi X de vizigoţi, huni, gepizi, avari, slavi şi pecenegi. Determinantă pentru evoluţia istorica a Transilvaniei a fost însă stabilirea ungurilor în interiorul arcului carpatic. Triburile maghiare s-au stabilit în Câmpia Panoniei în anul 896. Ocuparea Transilvaniei a fost iniţiată spre mijlocul secolului X de două triburi maghiare. Românii au fost prima data menţionati la începutul secolului al XIII-lea (ca vlahi). Continuarea procesului ocupării Transilvaniei şi finalizarea sa au revenit Regatului Ungariei. Acest proces s-a desfăşurat în cursul secolului XI şi secolului XII. Alături de unguri, un rol major în procesul cuceririi Transilvaniei l-au jucat secuii. În secolele XII şi XIII Ardealul trece printr-un proces de colonizare a unor populaţii etnic diferite între ele, predominant germane (saşi) dar şi de origine şi limbă romanică, adusi începând cu anul 1146,de regele maghiar Géza al II-lea,apoi de regele Béla al III-lea. Între sfârşitul secolului XII şi mijlocul secolului XVI, respectiv până în anul 1541, timp de peste trei sute de ani, cât si între anii 1867 si 1918 Transilvania a făcut parte din Regatul Maghiar, respectiv din jumătatea maghiară a Imperiului Austro-Ungar (jumătate numită Transleithania, spre deosebire de Cisleithania, care era partea austriacă). După bătălia de la Mohács din anul 1526, începând cu 1541 până în 1699 (Tratatul de la Karlowitz), Transilvania a fost un principat autonom sub suzeranitate otomană. În aceste circumstanţe istorice, în anul 1542, saşii prin Johannes Honterus şi, ulterior, o parte a populaţiei maghiare din Transilvania aderă la Reformă. În anul 1600 Mihai Viteazul ocupă temporar Transilvania şi o supune autorităţii sale. Transilvania a devenit mai apoi leagănul partidului naţionalist ungar, care lupta împotriva Împăratului Romano-German Ferdinand I de Habsburg. La 7 octombrie 1698 sinodul de la Alba Iulia a decis unirea românilor ardeleni cu Biserica Romei, fapt care a deschis calea emancipării lor culturale şi politice. Episcopul Inocenţiu Micu-Klein a stabilit reşedinţa Bisericii Române Unite la Blaj şi a transformat acest oraş într-un centru de spiritualitate românească. Tot el a pus bazele mişcării Şcoala Ardeleană. În anii 1712-1713, conform evaluării întocmite de Verwaltungsgericht - tribunalul administrativ instituit de austrieci - populaţia Ardealului avea următoarea structură: 47% maghiari, 34% romani si 19% saşi. Primul recensământ general în Transilvania a fost organizat în anul 1786. Conform datelor obţinute, populaţia Transilvaniei era în acel an de 1.664.545 locuitori, dintre care români 30,5%, maghiari 49,7%, saşi 18,2%, ţigani 0,7% şi evrei 0,2%. Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, dorind să sublinieze numărul mare al românilor din Transilvania, spunea în secolul al XVII-lea că aceştia constituie peste o treime din populaţia Transilvaniei. Conform recensămintelor austriece, românii sunt majoritari în Transilvania de la începutul secolului al XIX-lea. La încheierea Primului Război Mondial, prin tratatul de la Versailles, Transilvania a devenit parte din România. Vezi şi: Listă de domnitori transilvăneni

Economie

Una dintre cele mai avansate regiuni din România din punct de vedere economic şi cultural, Transilvania este bogată în resurse naturale, în special lignit, minereu de fier, plumb, mangan, aur, cupru, gaze naturale, sare şi sulf. Ca industrie, Transilvania conţine centre majore de procesare a fierului şi oţelului, cât şi complexe industriale chimice şi textile. Printre ocupaţiile importante se numără creşterea de animale, agricultura, producţia viticolă şi de fructe. În Transilvania locuiesc minorităţi etnice importante maghiare şi germane, cât şi rromi.

Judeţele Transilvaniei

- Alba
- Arad
- Bihor
- Bistriţa-Năsăud
- Braşov
- Judeţul Caraş-Severin
- Cluj
- Covasna
- Harghita

- Hunedoara
- Maramureş
- Mureş
- Satu Mare
- Sălaj
- Sibiu
- Timiş

Oraşele Transilvaniei

Oraşele cele mai mari, în termeni de populaţie, ale Transilvaniei, sunt (conform recensământului din 2002):
- Cluj-Napoca - 318.027
- Timişoara - 319.660
- Braşov - 283.901
- Oradea - 206.257
- Arad - 172.824
- Sibiu - 155.045
- Târgu Mureş - 149.577
- Baia Mare - 137.976 Categorie:România Categorie:Transilvania ja:トランシルヴァニア ko:트란실바니아

Braşov

Braşov (, , lat. Corona) este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Braşov, Transilvania, România. Are o populaţie de 283.901 locuitori. Între 8 septembrie 1950 şi 24 decembrie 1960 s-a numit Oraşul Stalin, după Iosif Vissarionovici Stalin, şi a fost capitala Regiunii Stalin. A fost declarat municipiu la 17 februarie 1968.

Cronologie

203: Izvoarele istorice ale Braşovului apreciaza pentru acest an întemeierea Brasovului, data care figureaza si în cronicile calendarelor brasovene ca an "în care s-a început zidirea Brasovului". Totusi documentele si izvoarele sigure nu confirma aceasta data. 1234 - "Corona": Cercetatorul Norbert Backmund a editat asa-numitul "Catalogus Ninivensis", care contine o lista a tuturor manastirilor premostratense din Ungaria si Transilvania. Acest catalog al asezamintelor ordinului premonstratens este de fapt o copie din secolul al XV-lea a unui original, azi pierdut. Dupa parerea cercetatorilor, documentul original a fost întocmit în perioada anilor 1236-1241, iar anul 1234 corespunde cu anul în care abatele Fredericus cunoaste "Claustra Sororum „in Hungaria assignata est paternitas“ Dyocesis Cumanie Corona". Stefan Papacostea, referindu-se la studiul lui Karl Reinerth în legatura cu acelasi catalog mentioneaza ca el cuprinde si cea mai veche referinta asupra Brasovului, eliminând astfel ipoteza care situa cronologic întemeierea oraşului dupa invazia mongola, adica dupa anul 1241. Pentru aceeasi datare pledeaza si Stefan Pascu, care, referindu-se la invazia tatarilor din anul 1241 apreciaza ca "tătarii pătrund în Transilvania, înving pe saşi si înainteaza în Ţara Bârsei, ocupând Brasovul (31 martie 1234)". Aceeasi confirmare survine în urma cercetarilor lui G.Bako. 1252 - Barassu: În acest an, 1252, regele Bela al IV-lea doneaza "tera Zek", comitelui Vincentiu, fiul lui Akadas, secui de Sebus, proprietate asezata între pamânturile românilor de Cârţa, cele ale saşilor "de Barasu" şi cele ale secuilor de Sebus. La sfârşitul veacului al XIX-lea în arhiva grofilor Nemes din Hăghig, înca se mai gasea documentul original, iar o copie a acestuia exista la 1758 în Arhivele Statului din Sibiu. Fr. Killyen, referindu-se la acest document, arata ca în anul 1252 Braşovul apare a doua oara în documente sub numele ,,Barasu, indicând de fapt numirea unui tinut întreg. Dupa afimatia sa, de fapt toate cele trei toponime la care face referinta documentul se refera la teritorii care înconjoara pamântul donat si nu la un oras. În acest caz toponimul Brasov se refera la o zona, iar "Corona" ar denumi localitatea. 1271 - Brasu: Acest toponim este atestat într-un document latin, aflat în Arhivele Statului din Budapesta si o fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, fiind publicat în mai multe culegeri de documente si constituie un act prin care Stefan, regele Ungariei, aproba contractul dintre "Chyel comes, filius Erwin de Calnuk si Teel, filius Ebl de Brasu cognatus eiusdem". Într-un alt document emis de regele Ungariei, Venceslav, la 10 decembrie 1301, se confirma ca Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, este în posesiunea localitatilor Mikofalva si Nyen (Teliu). Pe baza acestui document, precum si a altor documente, privind familia comitilor din Prejmer, nu este sigur daca denumirea de Barasu se refera la localitatea Brasov sau la Ţara Bârsei. Astfel, din documentele anilor 1252 si 1271 se poate deduce ca numele topic "Brasov" avea odinioara un sens mai larg, desemnând un teritoriu mai întins, poate chiar Ţara Bârsei, cum afirma Pavel Binder. 1241: Invazie tatara prilej cu care este cucerita cetatea Sprenghi, ale carei începuturi nu le cunoastem. Dupa retragerea tatarilor se construieste la poarta turnul hexagonal pentru aparare. 1288 - Braso: Este consemnat într-un document latin, aflat în Biblioteca Bathyaneum din Alba Iulia, iar în copie la Institutul de Istorie din Cluj, publicat în mai multe studii. Se dovedeste a fi primul act (pastrat), care a fost emis în Brasov, purtând mentiunea expresa : "Datum in Braso", fiind emis de regele Ladislau al IV-lea. 1364: Brasovul primeste privilegiul pentru târg anual, urmat de privilegiul de "etapa si depozit" din 1369. 1424: Bresla blanarilor îsi alcatuieste primul statut. La 1798 erau la Brasov 43 de bresle deservite de 1227 mesteri. 1448 - 1453: Ioan de Hunedoara distruge cetatea Brasovia de pe saua Tâmpei si din piatra si materialele de constructie ale acestei cetati se începe fortificarea cetatii medievale a Brasovului cu opt bastioane si 32 turnui de aparare. 1524: Se construieste în lemn Cetatuia, o puternica fortareata de pe Dealul Cetatii, care este distrusa de Petru Rareş, construind în locul ei actuala cladire din piatra. Incendiata în 1618, avea sa fie refacuta în 1625, adaugându-i-se la 1630 patru bastioane la colturi, dupa ce cu trei ani înainte se finaluza constructia unei fântâni de 81 m. Consideratii etimologico-istorice Într-o lucrare din 1933, Nicolae Dragan constata cât de raspândit este numele Brasov în spatiul carpato-dunarean: într-o comuna Ileni, o alta comuna Rodj si în judetul Timis în veacul al XV-lea si hidonimul Brasovana în judetul Neamt, vale si sat lânga Vaslui,"Izvorul Brasovului" lânga Buzau si Brasoviţa lânga Ialomiţa. I se atribuie toponimului o origine slavă în baza radicalului "Bras". Aceleiasi origini subscrie slavistul clujean I. Patrut, apreciindu-l ca un derivat din antroponimul "Braso". Facând investigatii în documentele vechi ale Brasovului, apelând la toponimele din preajma Brasovului, profesorul Pavel Binder, într-un studiu din 1964 încearca sa dovedeasca suprapunerea numelui Brasov cu spatiul geografic al Tarii Bârsei cu similitudini semantice), pentru a putea explica faptul ca cele doua numiri Corona si Brasov se suprapun în timp, Corona desemând Cetatea iar Brasov împrejurimile. Afirmatiile atrag replica academicianului Al. Surdu, apreciind ca toponimul Brasov trebuie înteles ca tot una cu cetatea Brasov. Totodata, apreciaza ca fantezista interpretarea profesorului brasovean F. Philippi, conform careia cele doua numiri Corona si Brasov s-ar putea explica prin legenda lui Solomon, care, punându-si coroana la radacina unui copac ar fi generat expresia slava "crono na brad tschop-lita", din crono sa derive Corona si din brad "Bra(d)sov". Multi cercetatori pun toponimicul Brasovului în legatura cu "râul Brasov", motivat de faptul ca "fluvium Brassou" este atestat într-un document din 1360 si publicat în 1934 la Budapesta. Chiar cronicarul scheian Radu Tempea afirma ca "Brasovul s-a numit pe numele apei ce-i zice Brasovia", hidronim pe care Pavel Binder îl plaseaza tot în Ţara Bârsei si nu la poalele Tâmpei, eventual identic cu râul "Ghimbav". Alti cercetatori deriva numele de la cetatea "Brasovia" de pe Tâmpa (distrusa de Ion Corvin), idee lansata înca din 1874 de F. Philippi si reluata în 1928 de G. Treiber si E. Jekelius. Prin aceasta ei localizeaza Brasovul initial în cetatea de pe Tâmpa. Etimoloic considera eponimul "Barasu" ca provenind din slavonul "baras", în traducere "cetate", "adevar". Preluând însa interpretarea lui F.Philippi, G.Kisch, în 1929 încearca o noua derivare a celor doua toponime, Corona si Brasov - pe care le considera una si aceeasi - propunând toponimul arhietip "Krun", cu semnificatia de "jenupar" sau "bradisor" - de unde "Bra(d)seu". Consideram că în stadiul în care se afla cercetarea acestor probleme din partea filologilor si istoricilor, problema atestarii Brasovului în timp este înca deschisa oricaror concluzii.
Merită vizitat

- Biserica Neagră - construită în 1383, reconstruită în 1477
- Biserica Sf. Nicolae - secolul 14
- Poiana Braşov
- Tâmpa
- Muzeul Prima Carte Românească în care se poate vizita prima carte tipărită in limba română
- În apropiere Castelul Bran
Personalităţi

- Johannes Honterus (
- 1498; † 23 ianuarie 1549), teolog reformator sas
- Valentin Bakfark (
- 1507 sau 1527; † 15 august 1576)
- George Dima (
- 10 octombrie 1847), muzician
- Ştefan Octavian Iosif (
- 11 septembrie 1875), poet
- Peter Maffay (
- 30 august 1949)
- Ion Ţiriac (
- 9 mai 1939), sportiv şi om de afaceri
- Günther Bosch (
- 1 martie 1937)
Politica

Sport

- [http://www.fcbrasov.ro FC Braşov]
vezi şi

www

- [http://www.brasov.ro Pagina oficială]
- [http://www.siebenbuerger-sachsen-bw.de/buch/anhang/wappen/kronstadt.htm Stema oraşului] Categorie:Oraşe în România Categorie:Oraşe în judeţul Braşov Categorie:Localităţi cu denumiri schimbate ko:브라쇼브

Absolutism luminat

Absolutismul sau despotismul luminat a reprezentat un curent de idei şi practici politice din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, specifice mai ales monarhiilor din centrul şi estul Europei. În noua concepţie de guvernare se îmbinau formele feudale de guvernare cu noile idei ale filosofiei luminilor. Din această simbioză a rezultat un ansamblu de reforme care a ameliorat situaţia popoarelor din Europa Centrală şi Răsăriteană. Politica reformistă se caracterizează printr-un ansamblu de păsuri luate de la mivelul monarhiei, concentrate în domeniul administraţiei, justiţiei şi finanţelor, pentru a consolida statul feudal prin înglobarea elementelor capitaliste. În noua concepţie de guvernare, statutul monarhului apare schimbat. Puterea acestuia nu mai este de natură divină, ci este o delegare a puterii poporului; suveranul nu mai apare ca un trimis al lui Dumnezeu, ci ca un părinte al poporului său. În ciuda diversităţii formelor de manifestare, noua concepţie de guvernare are unele trăsături comune: un absolutism centralizator, o ierarhie a funcţionarilor, o furie a guvernării(concretizată prin intervenţia statului în economie, învăţământ, religie), o concepţie unitară de guvernare. Gândirea economică a monarhilor luminaţi era mercantilismul. Se urmărea o balanţă comercială activă, monarhia sprijinind activitatea manufacturieră şi comercială. În plan social, statul intervine, din considerente fiscale şi umanitare, în raporturile dintre ţărani şi nobili, dorind să facă din fiecare locuitor un contribuabil eficient. Este creat un aparat administrativ centralizat, având în frunte suveranul care devine deţinătorul tuturor pârghiilor statului. Caracterul naţionalist al activităţii de stat face ca educaţia să devină o problemă de guvernare. Cât priveşte religia, importanţa Bisericii este menţinută, dar ea este subordonată puterii de stat care caută să-i reglementeze activitatea. Preintre cei mai cunoscuţi despoţi luminaţi au fost Maria Tereza şi Iosif al II-lea (Imperiul Habsburgic), Frederic al II-lea (Prusia), Ecaterina a II-a (Rusia) şi Constantin Mavrocordat (Ţările române).

Categorie:Sfântul Imperiu Roman

Categorie:Istoria Europei

Васка Илиева

Васка Илиева е народна певица от Република Македония.

�mieszne zdj�cia free poker kreatyna Darmowe gry online alojamientos en edimburgo

:: RELATED NEWS ::

Hieroglyf
Hieroglyfer, grekiska hieroglyphikos´, kallas den fornegyptiska bildskriften. Totalt fanns cirka 2000 tecken, vilka motsvarade ord, stavelser eller moderna bokstäver. Genombrottet för uttolkningen av de egyptiska hieroglyferna skedde genom Jean-François Champollions studie av de tre parallella texterna på Read More...

Tjasse
Tjatse eller Tjasse var en jätte i nordisk mytologi. Fader till Skade. Vid ett tillfälle när Tjaste flög omkring i örnhamn fick han se Oden, Loke och Höner festa på en oxe vid en lägereld. Tjaste satte sig i ett träd i närheten och lyckades sno åt sig

Kilskrift
Kilskrift kallas den ord- och stavelseskrift som var det vanligaste skriftsystemet i Främre Orienten före alfabetet under perioden från ca 3200 f.Kr. till ca 75 e.Kr. och som skrevs med kilformade tecken, ofta på lertavlor. Den uppkom i det sumeriska området i södra Mesopotamien efter flera årtusenden av förstadier i form av

Alexander II av Ryssland
Alexander II (ryska: Александр II Николаевич), född 17 april 1818, död 1 mars 1881 (mördad), var rysk tsar, .]] Alexander III, ryska Александр III Александрович, född 10 mars 1845, död 1 november 1894, rysk

Troll (folktro)
I folktron är troll lite av ett gruppnamn för naturväsen som var svåra att sätta fingret på i äldre tider. Trollen kunde variera högst avsevärt både i storlek, utseende och lynne. Ibland sas trollen vara mycket lika människor och ibland totalt väsenskilda Vid sidan av trollen förekom också jättar, vättar och vittror. Samma namn