:: wikimiki.org ::
| Lara Croft Tomb Raider: The Cradle Of Life |
Lara Croft Tomb Raider: The Cradle of LifeLara Croft Tomb Raider: The Cradle of Life (sau pur şi simplu Tomb Raider: The Cradle of Life, în traducere Tomb Raider: Leagănul Vieţii) este un film de acţiune din 2003 regizat de Jan de Bont, jucat de actriţa, Angelina Jolie în rolul persoanjului Lara Croft. Este o continuare a filmului adaptat după seria faimoaselor jocuri Tomb Raider, primul film fiind Lara Croft: Tomb Raider.
Locaţile unde s-a filmat
- Hong Kong
- Grecia - numeroase scene s-au filmat pe insula grecească Santorini.
Acţiunea
Lara Croft se întoarce într-un nou film bazat pe un joc video. De această dată, ea este în căutarea cutiei Pandorei, care conţine una din cele mai mortale plăgi de pe Pământ, ce trebuie găsită înainte ca omul de ştiinţă Jonathan Reiss să pună mâna pe ea. Cheie cu care se poate găsi cutia, care este ascunsă în misteriosul Leagăn al Vieţii, este un fel de glob care se presupune a fi o hartă. Când Croft este în căutarea globului, el este furat de agentul lui Reiss, şi astfel i se alătură un vechi prieten, Terry Sheridan, un vechi mercenar care şi-a petrecut ultimi ani într-o închisoare în Siberia. Lara şi Terry pornesc într-o aventură care se întinde peste câteva continente pentru a regăsi globul.
Distribuţia principală
- Angeline Jolie - Lara Croft
- Gerard Butler - Terry Sheridan
- Ciarán Hinds - Jonathan Reiss
- Chris Barrie - Hillary
- Noah Taylor - Bryce
- Djimon Hounsou - Kosa
Trivia
- La început a fost planificat pentru a fi cel de-al doilea film al unei serii de trei filme, dar faptul că nu s-a bucurat de sucesul aşteptat a determinat anularea celei de-a treia părţi. Jolie (după ce a avut câteva reţineri) a afirmat că ea şi-ar dori o a treia parte.
- Profitul mic adus de acest film, si de către alte filme lansate în aceaşi perioadă ce aveau ca protagoniste femei, a creat un fel de efect de val care a rezultat şi la alte producţii, inclusiv o variantă de film James Bond jucată de Halle Berry.
Legături către alte site-uri
- [http://www.tombraidermovie.com/ Site-ul oficial]
Categorie:Filme
Categorie:Filme de acţiune
Categorie:Filme de aventură
Categorie:Filme fantastice
Categorie:Thrilăre
Categorie:Filme bazate pe jocuri video
FilmFilmul, în accepţiune largă, este produsul final al artei şi industriei cinematografice.
Etimologic vine de la prescurtarea "Fabbrica Italiana Lamine Milano" (FILM), fabrica care a început prima producţia de pelicule cu emulsie fotosensibilă, ulterior şi de peliculă cinematografică.
Un pasionat de film, care merge la cinematograf frecvent se numeşte cinefil, iar valoarea filmului este stabilită de criticul de cinema, cu ocazia apariţiei producţiei de film sau în cazul prezentării lui la diferite festivaluri de film.
Un film se poate viziona astfel :
- mergând la cinematograf
- privindu -l la televizor
- închiriind sau cumpărând o casetă video sau DVD -ul
- descărcându -l de pe Internet, vizionare la cerere (video on demand)
Deviză
O artă s-a născut sub ochii noştri. (Georges Sadoul)
Istorie
Prima proiecţie publică, cu aparatul fraţilor Lumière, are loc la 28 decembrie 1895, la Paris, în localul "Grand Cafe", Boulevard des Capucunes. Filmul proiectat e intitulat La Sortie des Usines "Lumière" (Ieşirea din Uzinele Lumière). Un alt film foarte important a fost Sosirea unui tren în gară, care a rulat, imediat după premiera franceză, şi la Bucureşti.
Această dată de 28 decembrie 1895, marchează nu numai prima proiecţie cinematografică, ea marchează şi naşterea unei noi arte, arta cinematografică, cea de-a şaptea artă cum mai este cunoscută, şi o nouă industrie, industria cinematografică.
Filmul a fost multă vreme socotit ca un amuzament de bâlci, tratat cu dispreţ de oamenii serioşi. Mulţi din cei care au contribuit la temelia acestei noi arte de exprimare, şi-au început activitate exploatând câte un nickel odeon, în traducere liberă templu al artei de doi bani.
Primul promotor al noii arte şi industrii, se poate spune că a fost Louis Lumière. El realizează primele filme alegându-şi diferite subiecte hazlii din însăşi uzina sa. Astfel au fost realizate pelicule ca Tâmplarul, Fierarul, Dărâmarea unui zid. Alte subiecte tot hazlii sunt alese din viaţa de familie: Dejunul lui Bebe, Borcanul cu peştişori roşii, Ceartă între copii, Baia de mare, Partida de carţi, Partide de table, Pescuitul crevetelor. Fratele său Auguste Lumière, filmează câteva pelicule inspirate din activitatea fermierilor la proprietatea tatălui, una dintre ele fiind Femei care ard ierburi.
Louis Loumiere a fost primul operator de actualităţi. In iunie 1895, când proiecţia cinematografică se făcea numai sub titlu de experienţă, el filmează cu ocazia Congresului de fotografie, sosirea participanţilor coborând din vapor la Neuville sur Saone. Succesul obţinut de Fraţii Lumière cu prima proiecţie cinematografică, îi determină pe aceştia să angajeze operatori. Aceştia sunt cei care au făcut posibilă apariţia jurnalului de actualităţi, documentarului, reportajului, precum şi primele montaje de film. Primul montaj de film îl realizează Louis Lumière prin unirea a patru filme minut despre activitatea pompierilor (ieşirea cu pompa, punerea în baterie, atacul focului şi salvarea).
Fraţii Lumière, pun la punct pentru prima dată un sistem de film color, unde colorarea fotogramelor se făcea manual, cunoscut de marele public sub numele de "Tehnicolor". Numele este impropiu, procedeul de film Tehnicolor, fiind pus la punct în anul 1920. Aceste filme erau mai degrabă însă filme colorate decât filme color.
Primul regizor de film de ficţiune a fost Georges Méliès. Era un om bogat, conducea teatrul Robert Houdin, un teatru de unde se prezenta numere de prestidigitaţie. Văzând proiecţiile Lumière, îşi dă seama ce este noua descoperire, cumpără şi el un aparat, cumpără peliculă şi începe să filmeze. Primele filme nu se deosebesc ca idee de cele Lumière.
Dar, întâmplarea face ca filmând un omnibuz trecând pe stradă, aparatul să se blochează. Repornind-l prin acel loc trece acum un dric. Developând filmul şi proiectându-l efectul este spectaculos, un omnibus se transformă brusc într-un dric. Acesta este primul trucaj cinematografic. Primul film pe care-l realizează folosind acest nou sistem, a fost Dispariţia unei doamne, în octombrie 1896. Aceste dispariţii, combinate ulterior ci apariţii , devin un laitmotiv în filmele Méliès. El dezvoltă sistemul lanterna magică, aplicându-l în producţia Voiajul în Lună (1902), prin crearea de iluzii optice deosebite.
Georges Méliès, este şi primul creator de film politic prin creaţia sa, Afacerea Dreyfus (1899). Filmările se făceau afară la lumină, cu decoruri pictate pe pânză. Fiind tributar teatrului, realizările lui se fac fără mişcare aparatului, nefolosind montajul pentru schimbarea planurilor.
Filmul Méliès, este un film ordonat pe tablouri, nu secvenţe, aşa cum se prezintă acţiunea unei piese de teatru. Méliès, în filmele sale pentru o mai mare atracţie, foloseşte procedeul de film colorat, al fraţilor Lumière, atunci când această nouă industrie intră în impas, numărul spectatorilor scăzând. Acest lucru îl determină pe Méliès să crească producţia de filme artistice mai lungi ca metraj (200-300 m), pe unele chiar colorându-le, îndepărtând-se de miniaturile hazlii de bâlci.
Mărirea duratei de proiecţie şi apariţia subiectelor bine determinate cu un mesaj clar face ca numărul spectatorilor interesaţi de noua artă să crească, apărând o reţea de săli, numite cinematografe.
Ca şi în cazul celorlaltor arte, cinematografia se supune, mai mult sau mai puţin unei clasificări pe curente:
Noul Val - Franţa, Neorealism italian, Noul val suedez, Free cinema sau The Angry Young Men Movement, New American Cinema, Cinema Nôvo sau Cinematograful lumii a treia, Expresionismul German, şi altele.
Arta cinematografică
Fiesta filmului mondial are loc în fiecare an când se decernează premiile Oscar, ale Academiei Americane de Film, dar există şi festivaluri internaţionale de film la fel de prestigioase cum sunt cele de la Cannes, Veneţia, Berlin şi altele.
În România există un festival de film intitulat Transilvania, la Cluj-Napoca, şi un altul pentru film documentar organizat de Fundaţia Anonimus în localitatea Sfântul Gheorghe, din Delta Dunării, judeţul Tulcea. De asemenea, există şi Festivalul de film internaţional "DaKino" ( "DaKino - International Film Festival" ) la Bucureşti, festivalul tinerilor realizatori.
judeţul Tulcea
Cu prilejul acestor festivaluri sunt reliefate mesajul filmului adresat publicului, arta interpretativă a unor actori, scenariul şi scenaristul, tehnici folosite în exprimare, regizorul filmului.
Se remarcă în prezent o diminuare a filmului de artă din cauza unor costuri ridicate de producţie, în favoarea filmelor de divertisment, aventură, porno, SF, uşor de realizat atât artistic, cât şi material.
Succesul de "box office" este determinant în evaluarea unei producţii de film.
Cu toate acestea, cele două tendinţe convieţuiesc şi fiecare se afirmă în modul de exprimare.
Chiar în uzina de vise a Hollywoodului, regizori ca Woody Allen, Robert Altman, Stanely Kubrick, Martin Scorsesse, n-au uitat că filmul este o artă şi trebuie realizat ca atare.
Printre regizorii români care s-au făcut remarcaţi au fost Nae Caranfil, Liviu Ciulei Mircea Danieliuc, Mircea Mureşan, Sergiu Nicolaescu, Lucian Pintilie, Dan Piţa, Geo Saizescu, Malvina Urşianu şi mulţi alţii. Nu trebuie uitaţi însă nici pionierii filmului românesc, şi anume Grigore Brezeanu, Jean Gergescu, Jean Mihail şi Jean Negulescu (cunoscut sub numele de Jean Negulesco).
Această artă a producţiei de film face parte din ceea ce se cunoaşte sub denumirea de cinematografie.
Cinematografia în România
Moto
:"...În graba mare înspre realizarea artei, a adevăratei arte cinematografice, sforţările româneşti nu pot fi nefolositoare. Oricât mijloacele noastre materiale şi tehnice nu ne-au îngăduit să participăm la întrecerea popoarelor pentru noua artă, cred că trebuie să vie momentul să aducem şi contribuţia românească...Talentul românesc ar avea o largă posibilitate de manifestare".( Liviu Rebreanu -1930.)
Printr-o notă a ziarului "L'Independance Roumanie", din 4 iunie 1896, publicat în limba franceză, Mişu Văcărescu (coborâtor din boierii Văcăreşti) îşi anunţă snobii cititori că luni 27 mai 1896, la sediul ziarului din Calea Victoriei, pe holul de la etajul I, a avut loc o reprezentaţie a "minunii secolului".
"Cinematograful, această senzaţie a zilei, a fost trimis să încânte Bucureştiul" de celebrul impresar al Adelinei Pati şi al Eleonorei Duse, Schurmann, iar ziarul "L'Independance Roumanie, a fost gazda şi patronul primelor reprezentaţii cinematografice în Bucureşti.
Pentru scurt timp se mută în sala cea mare din clădirea de pe bulevardul "Eforiei Spitalelor Civile", apoi în sala "Hugues" ( vis-a-vis de vechiul Teatru Naţional) iar după o vacanţă de vară din nou în localul ziarului "L'Independance Roumanie". De această dată cu spectacole permanente, atracţia mondenă devenind un spectacol popular.
Un lucru demn de remarcat este faptul că doctorul Gheorghe Marinescu, dându-şi seama de importanţa cinematografului în lumea ştiinţifică medicală şi nu numai, cu sprijinul fraţilor Lumiere, va realiza nişte filmuleţe pe teme medicale. Dacă până în 1975 aceste filme au fost mai mult nişte legende, în acel an un reporter TV -Cornel Rusu-, le descoperă într-un fişet metalic la spitalul care -i poartă numele. Filmele au fost făcute în 1896.
Senzaţia reprezentaţiilor era "Sosirea trenului în gară". Pentru înnoirea programelor, curând se vor prezenta imagini din ţară, filmate de operatorul francez Menu unul din cei angajaţi de fraţii Lumiere pentru răspândirea şi exploatarea invenţiei. Primele vederi româneşti au fost prezentate pe 23 iunie 1897, reprezentând inundaţiile de la Galaţi, vapoarele flotei române pe Dunăre, scene de pe hipodromul Băneasa. Putem spune că actualităţile cinematografice româneşti au o veche tradiţie.
Dar... "De vânzare un cinematograf Lumiere, cu 12 vederi, dintre care 6 din ţară şi 6 din străinătate, echipat pentru a lua vederi noi" ("L'Independence Roumaine" din 16 martie 1898 ). Epuizarea curiozităţii spectatorilor care se manifestase şi în occident, se manifestă şi la publicul bucureştean.
Aparatul este cumpărat de cineva, însă spectacole de cinema nu se vor mai da până în 1905. Atunci, cineva cu numele de Oeser, apoi "demonstratorul" Kuperman, "distinsul electrician A.C.Bottez" şi mulţi alţi anonimi, vor relua reprezentaţiile cinematografice. Spectacolele au fost prezentate în sălile "Edison", "Eforie", "Teatrul Liric", "Circul Sidoli".
Prima sală de cinematograf construită este sala "Volta" din strada Doamnei şi inaugurată în mai 1909. Urmează în ianuarie 1909, cinema "Bleriot" în str. Sărindar. Apoi "Bristol", "Apollo", "Venus".
Programele erau formate din documentare şi mici filmuleţe cu artişti. Ultimile se vor mări mereu ca durată, devenind cu timpul filme, iar documentarele jurnale de actualităţi.
Este lăudabilă activitatea acelor minunaţi operatori ai epocii, care cu acele "minunate" aparate demodate, hârbuite uneori, cu laboratoare rudimentare de prelucrare a pelicule, cu condiţii nu tocmai bune, au oferit singura " bază tehnică" pentru realizarea primelor încercări de realizarea unor producţii cinematografice româneşti, de către minunaţii împătimiţi regizori ai noii arte.
Primul film românesc de ficţiune a fost "Amor fatal" cu Lucia Sturdza, Tony Bulandra şi Aurel Barbelian, artişti ai "Teatrului Naţional", în regia lui Grigore Brezeanu, regizor al aceluiaş teatru, fiul marelui actor Ion Brezeanu. Filmul rulează între 26 la 30 septembrie 1911 la cinema "Apollo".
La 7 noiembrie 1911, apare "Înşiră -te mărgărite...", după poemul lui Victor Eftimiu, care de fapt erau scene filmate în diferite locaţii din ţară pentru completarea spectacolului cu acelaş nume de la Teatrul Naţional, ceace s-ar numi astăzi lanternă magică. Regia este realizată de Aristide Demetriade şi Grigore Brezeanu. În rolul lui Făt Frumos, Ar. Demetriade.Acest hibrid teatru - cinematograf, a fost bine primit de spectatorii epocii.
Decembrie 1911. "Rampa", o revistă de teatru, publică sub numele de "Cinematograful la Teatru", semnat V.Scânteie, "Maestrul Nottara e pe cale să facă o operă patriotică redând războiul României pentru Independenţă printr-un film,astfel că generaţiile de astăzi vor învăţa istoria luptelor de la 1877, iar viitorimii îi va rămâne tabloul viu al vitejiei româneşti".
5 mai 1912.Revista "Flacara" aduce la cunoştiinţă că, "după cum se ştie, o seamă de artişti au alcătuit o societate al cărei scop este să fabrice filmul războiului de independenţă...Asemenea Intreprindere merită să fie aplaudată". Iniţiatorii erau un grup actori, C. Nottara, Ar.Demetriad, V.Toneanu, I.Brezeanu, N. Soreanu, P Liciu, precum şi regizorul Grigore Brezeanu, scenaristul şi animatorul întregii actiuni. Fiind nevoie de o sumă mare de bani pentru realizare, atrage în această acţiune şi pe Leon Popescu, mare bogătaş, proprietar al "Teatrului Liric". Din partea autorităţilor au primit un sprijin deosebit prin punerea la dispoziţie a armatei cu toate ce erau necesare, plus consilieri militari. S -au adus aparate, operatori străini, prelucrarea peliculei s -a facut la Paris.
2 septembrie 1912. La cinema "Eforie ", cea mai mare sală din Bucureşti are loc premiera filmului "Războiul Independenţei". Cu toate carenţele lui, jocul teatral al actorilor, erorile unei figuraţii nestăpânită de regie care dădea loc unor scene umoristice şi alte stâgăcii ale începutului, filmul a fost bine primit de spectatori, el fiind prezentat mai multe săptămâni. Prin această realizare, prin proporţiile temei, prin distribuţia aleasă, prin reale intenţii artistice, prin montajul său profesionist pentru epocă, creaţia acestui film poate fi socotită ca primul nostru pas în cinematografie.
Însă...Însă cel care realizează acest lucru, regizorul filmului Grigore Brezeanu iese dezamăgit. Presa vremii face o reclamă ostentativă lui Leon Popescu, care participase financiar la realizarea filmului. Asta îl face pe Grigore Brezeanu să spună în interviul revistei "Rampa" din 13 aprilie 1913 : "Visul meu ar fi fost să întemeiez o casă mare de filme. M -am încredinţat că aceasta e imposibil. Lipseşte mai întâi un capital mare. Iar fără bani nu se poate rivaliza cu casele străine...O casă de filme, după părerea financiarilor noştrii, e ceva în afară de artă, ceva de domeniul agriculturii sau al C.F.R. Am renunţat deci, cu mult regret, la visul acesta."
Dar...Dar Leon Popescu, după apariţia unor producţii aşa zise de "film românesc", girate de casa "Pathe -Freres" cu artişti de mâna doua, de fapt nişte combinaţii de filme străine cu scene filmate în care apar actori români (se prezentau pe scena cinematografului, sub formă de teatru jucat de actori "în carne şi oase" cuplate cu filmările făcute cu aceeaşi actori), cunoscut şi ca cinemasketch, răspunde cu un plan mare de ofensivă, creind societatea "Film de artă Leon Popescu".în anul 1913.
Colaborând cu trupa Marioarei Voiculescu, unde activau simpatizaţii actori C.Radovici, Ion Manolescu, G.Storin, vor scoate pe piaţă producţiile : "Amorul unei prinţese" (1913), "Răzbunarea" (1913), "Urgia cerească" (1913), "Cetatea Neamţului" (1914), "Spionul" (1914).
Este de menţionat că la sfârşitul anului 1913, mai apare un film românesc, "Oţelul răzbună", regizat Ar.Demetriade, cu Marioara Cinski, Ţacovici Cosmin, N.Grigorescu şi V.Roman. Filmul se pare că este finanţat în regie proprie.
Societate lui Leon Popescu,fuzionează la sfârşitul anului 1914 cu societatea "Cipeto", cu scopul de a importa aparate de proiecţie de format mic şi totodată de a închiria filmele realizate de compania Marioarei Voiculescu, enunţate mai sus.
După primul război mondial,pe plan mondial, producţia cinematografică se dezvoltă pe măsura interesului oamenilor de afaceri faţă de noua industrie. Apar noi studiouri dotate cu aparatură performantă, specialişti ai noii tehnici; sunt atraşi regizori şi artişti cunoscuţi de marele public; scenariştii de asemeni sunt cu renume, cu piaţă mare de desfacere a produsului finit filmul, care prin reţeta de casă realizată să aducă profit şi refinanţarea altei producţii. Cinematografiile cu resurse puternic financiare, ajung să stăpânească piaţa, distrugând firavele cinematografii naţionale.
In acest context, o producţie de film românesc, este ceva de vis. Cele circa 250 de săli existente în acea epocă în România, nu puteau realiza măcar suma necesară realizării unui film, profitul ne mai punându -se în calcul. De asemeni nu existau cadre tehnice de specialitate, actorii noştrii erau necunoscuţi în străinătate pentru a putea fi vândută producţia. Nici statul nu acorda nicio atenţie producţiei de filme. Singura preocupare era de a încasa impozitul pe spectacole, destul de consistent, el reprezentând la un moment dat 2/3 din acest fel de impozit.(Acest lucru s -a întâmplat şi în comunism când impozitul pe spectacol încasat de la reţeaua de distribuţie a filmelor, acoperea toate cheltuielile Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, inclusiv producţia de filme.)
Şi la toate aceste se mai adaugă şi alte două nenorociri: Leon Popescu moare în 1918, iar "studioul" ( de fapt nişte instalaţii ) din curtea "Teatrului Liric" i-au foc, din toate filmele, printr-o minune este salvată doar copia "Războiul independenţei".
În 1920, o casă de filme "Soarele", începe o producţie, Pe valurile fericirii, având în distribuţie o artistă străină,Lya de Putty şi Maria Filotti, Ion Manolescu, Gh. Storin, Al.Mihalescu şi Tantzi Cutava -Barozzi. Regia Dolly A.Sigetti. Scenariu era după o piesă de K.Williamson. Filmul nu va fi finalizat niciodată. Câteva secvenţe au fost prezentate sub formă de reclamă.
Anul 1921, este anul naşterii primului film de animaţie românesc, mai precis al primului desen animat, conceput de Aurel Petrescu, numit "Păcală pe lună".
Intră în această vâltoare numit cinematograf şi Jean Mihail, unul din pionerii cinematografiei româneşti, prin participarea ca asistent de regie, pe lângă regizorul german Alfred Hallm, regizorul filmului "Ţigăncuşa din iatac". Filmul realizat în locaţii ca palatul Mogoşoaia, mănăstirea Pasărea, Vila "Minovici", este un secnariu de Victor Beldiman după o nuvelă de Radu Rosseti. Este o coproducţie "Spera-Film" -Berlin şi "Rador-Film" -Bucureşti. Interpreţi: Dorina Heller, Elvira Popescu, Mitzi Vecera, Tantzi Elvas,Ecat.Vigny, Leon Lefter, Petre Sturdza, Petrescu Muscă. Premiera 3o decembrie 1923.
Obsesia constantă a realizatorilor români de film a fost în permanenţă resursele financiare. Lipsa unui "Leon Popescu", un om cu bani pe care să-i investească în producţia de film, a făcut ca regizorul şi cei câţiva actori pasionaţi ai noii arte, să caute finanţatori tot aşa de pasionaţi şi dezinteresaţi. Aşa a găsit tânărul actor -regizor Jean Georgescu în anul 1925, un pensionar, care din motive mai mult sau mai puţin artistice, pe care-l lămureşte să-şi investească economiile pentru realizarea unui film, filmul "Năbădăile Cleopatrei". Regia, debutantului Ion Şahighian, actori Jean Georgescu,Ion Finteşteanu, A.Pop Marţian, Al.Giugaru, N Soreanu, Brânduşa Grozăvescu şi alţii.Premiera 5 octombrie 1925 la cinema "LUX".
In acest mod realizează Jean Georgescu, "Milionar pentru o zi" (1925), într un cabaret din Bucureşti din dorinţa de reclamă a proprietarului.
Jean Mihail realizează 'Lia" (1927) finanţat de un afacerist german care vroia să îndeplinească dorinţa soţiei. Tot Jean Mihail realizează la cererea unei firme ca vindea cafea, aparate de radio, şi altele ,filmul "Lache în harem"(!927). La cererea unei doamne care vroia să se vadă pe generic director de producţie, realizează la Viena, "Povara"(1928).
Alteori, tot din cauza lipsei de bani, cinematografiştii se asociau într-o cooperativă : unul cu aparatul de filmat, altul cu laboratorul, altul cu scenariul, altul cu regia, actorii se lămureau uşor din dorinţa lor de a se vedea pe ecran, plus găsirea unui creditor dispus să le dea cu împrumut nişte bani cu asigurarea că-i vor fi returnaţi după "marele succes al premierei".
Aşa au apărut sub regia lui Jean Mihail "Păcat" (1924), "Manasse" (1925). Actorul Ghiţă Popescu realizează ca regizor "Legenda celor două cruci" (1925), "Vitejii neamului" (1926), "Năpasta" (1927]]).
Jean Georgescu, realizează "Maiorul Mura" (1928),prin realizarea unei colecte între prieteni.
Atracţia ecranului, dorinţa vie de a se afirma în noua artă, adus la organizarea unor şcoli de cinematografie. Din taxele de participare, s-au finanţat şi producţia unor filme, bine înţeles că participanţii la cursuri erau actori neplătiţi, fapt ce duce la folosirea unei distribuţii numeroase. Casa de filme "Clipa-Film" a realizat sub această formă de finanţare, producţiile " Iadeş" (1926), "Iancu Jianu" (1927), "Haiducii" (1929) şi "Ciocoii" (1930).
O societate de producţie, "Soremar" (specializată în general pe documentare şi actualităţi) realizează cu Ion Şahighian în 1928, filmul "Simfonia dragostei" în studiourile din Viena, cu regizorul Niculescu Brumă realizează "Ecaterina Teodoroiu".
Realizarea acestor producţii din punct de vedere tehnic a fost foarte dificilă. Dacă un aparat de filmat se putea găsi pe la operatorii de actualităţi, prelucrarea peliculei se rezolva tot cu aceştia ,problema găsirii unei locaţii pentru un platou de filmare era foarte dificilă. Regizorul umbla prin toate magaziile, hambarele, manejuri sau săli de dans. Uneori filmările se făcea prin diferite apartamente de binevoitori. Reflectoarele de obicei erau adunate de prin atelierele foto. Datorită înghesuielii din apartament, de multe ori prin vreo oglindă sau mobilier apărea reflexul refectoarelor sau imaginea operatorului cu aparatul de filmat. Cele mai bune locaţii erau cele oferite de diferite teatre, cu condiţia de a lucra noaptea. O altă solutie era să realizeze "interioarele" în "exterior". Îşi amenajau "interioarele " în decoruri la lumina soarelui (renunţând astfel la reflectoare), pe un podium rotativ folosind la maximum lumina astrului zilei. Personalul tehnic, faţă de alte cinematografii, era de genul "bun la toate",însă MESERIAŞI; operatorul era şi laborant la prelucrarea peliculei, regizorul - machior, producătorul - recuziter, un actor - asistent de regie. Cât despre distribuţie, aceasta se facea în funcţie de bunăvoinţa actorului de a juca gratis. La acesta se mai adăuga faptul că lipsa de negativ, facea ca o secvenţă să se limiteze la o "dublă", oricum ar fi ieşit.
Lipsa de noutăţi în domeniu din cauza lipsei materiale şi uneori şi informaţionale, făcea ca aceşti împătimiţi ai noii muze să lucreze după ureche, multe producţii fiind slab realizate artistic.
Chiar dacă condiţiile în care au lucrat şi au creiat aceşti oameni nu le-au îngăduit să se ridice la un nivel egal cu standardul contemporan pe plan tehnic, au reuşit să înscrie în istoria filmului românesc o pagină frumoasă, cu toate lipsurile artstice inerente începuturilor.
Pe de altă parte, intelectualitate vremii tot mai considera arta cinematografică ca o artă de bâlci, neacordându-i importanţa necesară. Este drept că şi presa de specialitate era cam subţirică şi uneori şi neinspirată. În 1928 Tudor Vianu, arăta în articolul "Cinematograf şi radiodifuziune în politica culturii": - "Presa cinematografică...creată mai întâi pentru o sprijini interesele capitalismului cinematografic...Nu e actor cât de mediocru pe care presa cinematografică să nu-l fi proclamat stea de mărimea întâi şi nu este film oricât de plicticos sau ordinar, care să nu fi fost declarat drept o realizare incomparabilă."
La sfârştul anilor '20, începutul anilor '30, filmul intră şi în vizorul unor scriitori şi oameni de cultură ca Tudor Vianu, Liviu Rebreanu, Victor Eftimiu , Camil Petrescu, Dimitrie Gusti, care -şi dau seama de acest nou fel de exprimare şi de cultură. În această perioadă îşi face debutul criticul de film D.I.Suchianu , mai întâi în presă, apoi din 1929 la radio. Mai târziu şi criticul Ion Cantacuzino.
Demn de remarcat ce spunea despre cinematograf în anul 1930, prinţesa-poet Elena Văcărescu, cea care ar fi trebuit să fie regina României, dacă regele Carol I nu ar fi intervenit: "Faţă de puterea pe care o are la îndemână, cinematograful trebuie să conlucreze larg..., spre cel mai mare bine al popoarelor şi apropierea dintre ele,prin urmare pentru PACE".
Apariţia filmului sonor, deschide o nouă etapă în dezvoltarea cinematografiei mondiale, implicit şi în firava noastră cinematografie. Apariţia sonorului complică şi mai mult problema spinoasă a bezei tenico-materiale,atât la producţie cât şi la exploatare în săli.
Numărul filmelor realizate după anul 1930 de către cinematografia românească, scade simţitor. Astfel, până în 1939, sunt realizate doar 16 filme. Majoritatea sunt "versiuni româneşti" a unor filme străine, realizate în studiourile din Paris, Praga sau Budapesta, cu câţiva tehnicieni români şi participarea unor actori români. Practic s-a făcut dublarea dialogurilor. Enumeram; filmul franco-american "Parada Paramount (sau Televiziune)" -1931, dublat la Paris, "Fum" -1931, "Trenul fantomă" -1933, "Prima dragoste" şi "Suflete în furtună" -1934, filme maghiare dublate la Budapesta.
Anul 1932, aduce ecranului românesc producţia "Visul lui Tănase", realizată la Berlin de Constantin Tănase în regie proprie, el fiind investitorul, scenaristul, vedeta alături de câţiva actori români, iar studioul, regia, tehnicienii şi altă parte artistică, actori germani.
Marii comici ai scenei româneşti interbelice,Stroe şi Vasilache, reuşesc cu sprijinul unui inginer român, Argani, care a construit o aparatură sonoră, să realizeze singura producţie integral autohtonă, intitulată "Bing-Bang" (1934). Aşa cum arăta distribuţia, era o "humorească muzicală" după un scenariu de Argani, Stroe şi Vasilache; operator I.Bartok; muzica N.Stroe şi V.Vasilache; aranjamente muzicale Mihai Constantinescu şi Max Halm; interpreţi N.Stroe, V.Vasilache, Nora Piacenti, Grigore Vasiliu-Birlic, Titi Botez, C.Calmuschi, Silly Vasiliu, Nutzi Pantazi, Lucica Părvulescu, Richard Rang, Al.Brunetti, Al. Giovani. Premiera la 7 februarie 1935, la cinema "Arpa" (Cercul Militar).
Regizorul german Martin Berger, care în 1929, printr-o suvenţie oficială realizase filmul mut (printre ultimile filme mute) "Venea o moară pe Siret", revine şi realizează în 1930, după romanul cu acelaş nume a lui Liviu Rebreanu, "Ciuleandra", fiind socotit ca primul film sonor românesc. Filmul a fost un fiasco artistic. Actorii, au fost actori germani de renume, însă dialogurile au stârnit ilaritate prin accentul german al vorbirii româneşti.
Entuziaştii noştrii regizori au luat-o care încotro. Jean Georgescu pleacă la Paris unde îşi sonorizează filmul realizat în 1934, "State la Bucureşti" în studiourile "Gaumont", film realizat ca o comedie mută. Ion Şahighian, se consacră teatrului. Eftimie Vasilescu lucrează ca operator de actualităţi. Numai Jean Mihail mai rămâne pe poziţii participând la dublarea filmelor la "Hunia -Film" Budapesta şi "Barandov" -Cehoslovacia.
În această agonie a filmului românesc apare o rază de speranţă. Politicienii, şi nu numai de la noi, îşi dau seama de mare putere de influienţă a cinematografului în mass-media. El, cinematograful era cel care putea fi folosit în scopuri de propagandă, de influienţare ideologică a maselor largi cu diferite grade de cultură. (Este bine să amintim tineretului de azi că "Marele Lenin" făuritorul statului sovietic, dându-şi seama de forţa de propagandă a filmului, spunea "Dintre toate artele,cea mai importantă pentru noi este cinematografia". Putea fi folosită ca o armă ideologică importantă şi de ea avea nevoie comuniştii în "măreaţa operă" de distrugere a democraţiilor ). Se dovedise astfel că munca tenace a realizatorilor de film românesc, cu toate imperfecţiunile, fusese bine primit de public, şi începuse să dea dreptate celor care spunea de suvenţionarea producţiei de filme naţionale.
Astfel, la începutul anului 1934 apare legea pentru înfiinţarea "Fondului naţional al cinematografiei". Acesta era constituit dintr-o taxă de 1 leu/bilet şi 10 lei/metru de film importat. Scopul precis era de crearea bazei materiale a producţiei cinematografice româneşti (studio, laborator, aparatură,etc) şi pe măsura încasărilor ulterioare şi finanţarea producţiei. Administararea fondului a fost atribuită unei comisii formată din prof. Tudor Vianu, prof. Al.Rosetti şi scriitorului Ion Marin Sadoveanu. Aceste taxe au stârnit vii proteste din partea importatorilor de filme şi proprietari de săli, oficialităţile nu au cedat, curând spiritele s-au liniştit.
In urma acestei legi cineaştii noştri întră în fierbere, se fac proiecte. Un întreprinzător aduce un aparat de înregistrare sonoră Bell-Howel şi infiinţează "Industria Română de filme sonore", începând producerea de jurnale de actualităţi. Totodată, cu Jean Mihail, începe producţia unui film documentar intitulat "România".
Prin contribuţia unui intreprinzător privat, Tudor Posmantir, se construieşte în anii 1936-1937, un laborator dotat cu aparate "Debrie", numit "Ciro-film", laborator modern de developat şi copiat filme, asigurând astfel o tehnică modernă de lucru. Pe lângă el se mai construieşte şi un "studio", de fapt un hangan mare de lemn, dar destul de bun pentru producţia unui film. Aici, Ion Sahighian, va realiza O noapte de pomină, după un scenariu de Tudor Muşatescu, cu actorii G.Timică şi Dina Cocea, în anul 1939. Filmul a avut un mare succes de public cu o critică foarte favorabilă. Astfel s-a dovedit ce înseamnă o dotare tehnică bună.
"Fondul naţional al cinematografiei" prin diferite hotărâri ale guvernelor, ajunge în cele din urmă la "Oficiului de turism", unde se înfiinţase o secţie cinematografică, pentru realizarea unor filme de propagandă turistică. Baza materială care se creează, este cea cerută de scopul urmărit şi dece să nu recunoaştem, de bună calitate. Aparatele de filmat erau de tipul pentru reportaj, instalaţia de sunet portabilă montată într-un autovehicul, se începe construcţia unei săli de înregistrări sonore pentru documentare, realizată în timp, înzestrarea minimă cu refectoare, însă dezamăgire pentru creatorii de filme artistice - lipsa unui platou de filmare.
Tot în această perioadă de sfârşit al anilor '30, se constituie "Oficiul Naţional Cinematografic", condus de criticul de cinema D.I.Suchianu. Oficiul, pentru început, trece la realizarea unui jurnal de actualităţi periodic şi realizarea unor documentare. Se începe şi construirea unui studio care se va termina greoi datorită începerii celei de a doua conflagraţii mondiale.
Astfel O.N.C.-ul realizează documentarul "Ţara Moţilor", care primeşte la Festivalul de la Veneţia din 1938 un premiu. Filmul este realizat de regizorul Paul Călinescu, constituind intrarea documentarului românesc în domeniul artei cinematografice.
În timpul războiului,O.N.C.-ul este pus la dispoziţia Statului Major al Armatei, majoritatea operatorilor fiind trimişi pe front, iar tehnicienii întrebuinţaţi exclusiv pentru nevoile propagandei de război.
Cu toate aceste greutăţi, în perioada 1941 - 1942, se reuşeşte ca în "studioul" O.N.C.-ului să fie realizat filmul "O noapte furtunoasă". Activitate pentru realizare filmului a fost o muncă de "Sisif" în condiţiile războiului, atât pentru actori, operator, electricieni de platou, secretară de platou, manipulatori decoruri, recuziteri. Toate exterioarele au trebuit fi construite în micuţul studio de 18x11 m, destinat înregistrărilor muzicale, dat fiind faptul că afara nu se putea lucra noaptea din cauza camumflajului. Pentru "panoramic" sau "travelling", erau necesare combinarea a două, trei filmări a două, trei decoruri care trebuia să constituie un întreg. S-a procedat pe sistemul dacă a fost filmată o secvenţă, decorul se desface, montându-se următorul. Au avut un singur lucru care nu le-a lipsit: pelicula. În final au fost folosiţi 29000 m de peliculă negativă.
Filmul "O noapte furtunoasă" este realizat de regizorul Jean Georgescu, după comedia lui I.L.Caragiale cu acelaşi nume; asistenţi regie Ionel Iliescu, Virgil Stoenescu, I. Marinescu, P. Băleanu; operator Gerard Perrin (Paris); Sunet ing.A.Bielisici, V.Cantunari, G.Mărăi; montaj Ivonne Herault (Paris) şi Lucia Anton: machiaj soţii Sturh (Berlin); coregrafia Emil bobescu; muzica Paul Constantinescu; decoruri arh.Ştefan Norris; schiţe de decoruri şi costume Aurel Jiquidi; direcţia de producţie Ion Cantacuzino; interpreţi Al.Giugaru, Maria Maximilian, Florica Demion, Radu Beligan, Iordănescu Bruno, G.Demetru, Ion Baroi, G.Ciprian, Miluţă Ghiorghiu, Leontina Ioanid, Doina Missir, Iuliana sym, Cornelia Teodosiu, Elena Bulandra, Vasiliu Falti, Lică Rădulescu, Ion Stănescu, N.Teodoru, O.Rocos, Iancu Constantinescu, Jean Mascopol. Premiera 22 martie 1943 la cinema "ARO".
Acesta este primul şi ultimul film realizat de O.N.C.. Însă producţia de film continuă. O societate româno-italiană, "Cineromit", va trece în anul 1944 producţia filmului "Visul unei nopţi de vară", sub regia lui Jean Georgescu, după piesa lui Tudor Muşatescu. Filmul este terminat spre sfârşitul anului 1945, datorită evenimentelor războiului. Echipa tehnică în mare este cea de la "O noapte furtunoasă", cu operator francez Louis Behrend. Actori G.Demetru, Ana Colda, Maria Filotti, Mişu Fotino,Radu Beligan. Premiera 2 martie 1946.,cinema "Excelsior.
Urmează câteva producţii realizate în cooperare cu studiouri daneze şi maghiare de o companie "Balcan-Film Company" Bucureşti, cu o apariţie meteorică: "Allo Bucureşti", "Furtul din Arizona" şi "Două lumi şi o dragoste", toate în 1946.
Mai se remarcă în anul 1946, producţia "Pădurea îndrăgostiţilor", a casei "Doina-Film",în care găsim echipa tehnică de la O.N.C., regizor şi operator Cornel Dumitrescu.
Regizori, actori, acriţe, festivaluri de film, premii
- Animaţie
- Cinematografie
- Critic de film
- Listă de filme
- Listă de actori
- Listă de actriţe
- Listă de regizori de film
- Listă de festivaluri de film
- Listă de trofee de cinema
- Premiul Oscar
- Ursul de aur (festival)
Bibliografie
- "Momente din trecutul filmului românesc" de Ion Cantacuzino, 1965.
- Reviste de cinema.
ja:映画
ko:영화
simple:Cinema
Categorie:Film
2003Secole: Secolul XX - Secolul XXI - Secolul XXII
Decenii: Anii 1950 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1990 - Anii 2000 - Anii 2010 Anii 2020 Anii 2030 Anii 2040 Anii 2050
Ani: 1998 1999 2000 2001 2002 - 2003 - 2004 2005 2006 2007 2008
----
__FARACUPRINS__
Evenimente
- 19 martie - SUA au atacat Irakul; războiul a luat sfârşit în mod oficial pe 1 mai cu victoria SUA.
- 24 mai - Concursul de muzică Eurovision, Riga, Letonia. Câştigătoare a ieşit Turcia prin Sertab Erener. România s-a clasat pe locul 10 cu melodia Nicola/Don't Break My Heart a Nicolei.
- Iunie - A fost lansată versiunea în limba română a enciclopediei online deschise, Wikipedia.
- 18/19 octombrie - Referendum naţional privind revizuirea Constituţiei României.
- 29 octombrie - Noua Constituţie a României este publicată în Monitorul Oficial şi intră în vigoare.
- 5 noiembrie - Radio Contact isi schimba numele si echipa si devine Kiss FM
Naşteri
- 28 mai - Prometea, primul cal clonat
Decese
- 11 ianuarie - Maurice Pialat, realizator de filme franţuzeşti
- 23 februarie - Robert K. Merton, sociolog american
- 12 iunie - Gregory Peck, actor american
- 4 iulie - Barry White, cântăreţ de muzică neagră american
- 12 iulie - Benny Carter, saxofonist de jazz american
- 14 iulie - Compay Segundo, cântăreţ cubanez
- 16 iulie - Carol Shields, scriitor canadian, Premiul Pullitzer în 1995
- 28 iulie - Bob Hope, actor, comediant american
- 9 septembrie - Edward Teller, părintele bombei atomice, american.
- 12 septembrie - Johnny Cash, cântăreţ legendar de muzică country
- 12 septembrie - John Ritter, comediant american
Premii Nobel
- Fizică - Alexei A. Abrikosov, Vitaly L. Ginzburg, Anthony J. Leggett
- Chimie - Peter Agre, Roderick MacKinnon
- Medicină - Paul C. Lauterbur, Sir Peter Mansfield
- Literatură - John M. Coetzee
- Pace - Shirin Ebadi
-
als:2003
ja:2003年
ko:2003년
ms:2003
simple:2003
th:พ.ศ. 2546
zh-min-nan:2003 nî
Lara CroftLara Croft este personajul unei serii de jocuri pe calculator şi filme, fiind eroina amazoniană din Tomb Raider. În film ea este interpretată de actriţa americană Angelina Jolie.
În ansamblu
Lara Croft, ducesă de Saint Bridget, este o englezoiacă excentrică şi o adevărată aristrocrată originară din Wimbledon, Londra. ea este fiica lordului Henshingly Croft.
Caracteristice
- Nume: Lara Croft
- Titlu: Ducesa Sfântei Bridget
- Naţionalite: britanică
- Dată de naştere: 14 februarie 1968
- Loc de naştere: Wimbledon, Londra, RU
- Stare civilă: nemăritată
- Grupă sanguină: AB-
- Culoare părului: maronie
- Culoare ochiilor: maronie
- Mărimea la pantof: 7
- Particularităţi: pistoale de 9mm
JocUn Joc este o activitate recreaţională în care sunt implicaţi unul sau mai mulţi jucători, fiind definit prin:
- un scop pe care jucătorii încearcă să-l atingă
- un set de reguli care determină ce pot să facă jucătorii
Jocurile pot implica un singur jucător, dar mai des implică o competiţie între doi sau mai mulţi jucători. Cât timp respectă regulile, de obicei sunt mai multe alegeri pe care jucătorul le poate face. Nerespectarea regulilor se numeşte trişare.
În cadrul întregii istorii umane, oamenii au jucat jocuri ca o sursă de divertisment pentru ei înşişi şi pentru alţii şi există o varietate enormă de jocuri.
Tipuri de jocuri
- Jocuri de cărţi
- Jocuri pentru copii
- Jocuri pe calculator
- Jocuri de zaruri
- Jocuri educaţionale
- Jocuri de logică
- Jocuri de îndemânare
- Jocuri de strategie
- Jocuri cu temă politică
- Jocuri video
- Puzzle
- Jocuri de masa
- Jocuri de societate
ja:ゲーム
ko:놀이
simple:Game
th:เกม
Lara Croft: Tomb Raider
Lara Croft: Tomb Raider (sau pur şi simplu Tomb Raider) este un film bazat pe o serie de jocuri foarte populare numită Tomb Raider având ca portagonistă pe Lara Croft. A fost lansat în perioada verii anului 2001. Personajul Larei de pe marile ecrane nu a fost portretizat ca un personaj creat pe calculator, ci a fost interpretat de cunoscuta actriţă Angelina Jolie.
Filmul a fost filmat şi la renumitul templu Angkor din Cambodgia.
În vara anului 2003, continuarea, Tomb Raider: The Cradle of Life, apare pe marile ecrane din Statele Unite şi din multe alte ţări ale lumii.
Întrebarea cheie: Cine e Lara Croft?
Acţiunea
Un membru din dintr-o familie aristocratică bogată din Anglia , Lara Croft este o "jefuitoare de morminte" (trad. tomb raider) care are ca hobby colectarea de artefacte vechi din ruinele unor temple, oraşe, etc. de pe întreg mapamondul, şi îşi riscă chiar şi viaţa ca să pună mâna pe ele. Ea este foarte bine antrenată în lupta corp-la-corp, trasul cu arma, şi cunoaşte multe limbi străine, fiind întotdeauna foarte bine echipată. Planetele sistemului nostru solar sunt pe cale de a intra toate într-o aliniere perfectă (lucru ce se întâmplă doar odată la 5.000 de ani). Acest lucru a înfiinţat o societate secretă numită Illuminati care este în căutarea talismanului care îi dă posesorului puterea de a controla timpul.
Oricum, Iluminaţii au nevoie de un ceas special pe post de cheie pentru a putea căuta mai uşor talismanul. Ei sunt presaţi de timp, având numai o săptămână la dispoziţie pentru a găsi talismanul altfel vor trebui să mai aştepte încă o altă aliniere.
Se întâmplă ca Lara să găsească această cheie în pereţii casei sale. Iluminaţii fură această cheie de la ea, iar Lara primeşte o scrisoare foarte veche de la lordul Richard Croft, tatăl ei care a murit, spunându-i despre agenda societăţii (tatăl ei a ascuns şi el cheia). Acum ea trebuie să facă rost de cheie şi să distrugă talismanul înainte ca Iluminaţii să pună mâna pe el.
Distribuţia principală
- Angelina Jolie - Lara Croft
- Jon Voight - Lord Richard Croft
- Iain Glen - Manfred Powell
- Noah Taylor - Bryce
- Daniel Craig - Alex West
- Richard Johnson - Distinguished Gentleman
- Chris Barrie - Hillary
- Julian Rhind-Tutt - Mr. Pimms
- Leslie Phillips - Wilson
Trivia
- Alegerea Angelinei ca să joace rolul Larei a fost foarte controversată, stârnind păreri pro şi contra în rândul fanilor, care credau că nu are fizicul adecvat opentru a o juca pe eroina cu sânii mari; alţii s-au plâns de faptul că o actriţă americană nu poate să joace rolul unui personaj englez. Deşi Jolie a rămas prioritară rolului, numeroase alte actriţe sau persoane erau propuse să joace rolul Larei, în special Demi Moore. Modelul sexy Linsey Dawn McKenzie era şi ea planificată să ia parte la film.
- Jolie a purtat un sutien de umplutură pe toată perioada filmărilor, pentru a-şi apropia caracteristicile fizicului de cele ale eroinei; acest lucru nu s-a mai întâmplat şi în cel de-al doilea film.
Categorie:Filme
Categorie:Filme de acţiune
Categorie:Filme bazate pe jocuri video
GreciaGrecia, sau Republica Elenă (Ελληνική Δημοκρατία, Ellinikí Dhimokratía) este o ţară din sud-estul Europei membră NATO, Uniunea Europeană şi zona euro.
Grecia este situată în peninsula balcanică, în sudul Bulgariei, Macedoniei şi Albaniei şi în vestul Turciei. Are un litoral de 13.676 km la Mările Egee, Ioniană şi Mediterană. Privită de mulţi ca şi leagănul civilizaţiei vestice, Grecia are o istorie lungă şi bogată în care şi-a răspândit influenţa pe trei continente.
Istorie
Ţărmurile Mării Egee au văzut dezvoltarea primelor civilizaţii europene, şi anume cele ale minoanilor şi miceenilor. După ce acestea au început să cadă, a urmat o Eră Neagră până în 810 î.Hr., când a apărut o nouă civilizaţie elenă. A fost Grecia oraşelor-state care stabilea colonii în Mediterană, care rezista invaziilor perşilor şi a cărei cultură va fi baza civilizaţiei elene, după căderea imperiului lui Alexandru cel Mare (rege al Macedoniei).
Această cultură a avut o influenţă majoră asupra romanilor, care deşi au reuşit să treacă de armata grecească decăzută în 168 î.Hr., au fost cuceriţi ei înşişi de civilizaţie. Pe când era o provincie a Imperiului Roman, Grecia domina cultura Mediteranei de est, iar când imperiul s-a împărţit în două, Imperiul Roman de Răsărit sau Bizantin, cu centrul la Constantinopol, a primit o natură grecească. Din secolul IV până în secolul XV, Imperiul Roman de Răsărit a supravieţuit atacurilor din vest şi din est, până când pe 29 mai 1453, Constantinopulul a căzut în faţa otomanilor.
Domnia otomană se va păstra până în 1821 când grecii îşi declară independenţa. După încheierea Războiul Grec de Independeţă în 1828, Grecia alege calea unei monarhii (1833). În secolul XIX şi la începutul secolului XX, Grecia încearcă să-şi însuşească populaţia vorbitoare de greacă din Imperiul Otoman, crescând încetul cu încetul în teritoriu şi populaţie, până în 1947, când ajuge la mărimea sa de astăzi.
După cel de-al doilea război mondial, Grecia a trecut printr-un război civil ce a durat până în 1949, după care a aderat la NATO în 1952. Pe 21 aprilie 1967 armata a preluat puterea în urma unei lovituri de stat, formând aşa-numitul Regim al Coloneilor. În 1973 regimul a abolit monarhia greacă. Problema Ciprului a dus la prăbuşirea dictaturii militare în 1974 şi la stabilirea unei republici democratice în 1975, după un plebiscit. Grecia a aderat la Uniunea Europeană în 1981 şi a adoptat euro ca monedă în 2001 (vezi Monedele euro greceşti).
Periferii
Grecia este formată din 13 regiuni administrative numite periferii, care sunt împărţite la rândul lor în 51 de prefecturi (nomoi, singular - nomos):
Pe lângă acestea există o regiune autonomă, Muntele Athos (Ayion Oros - Muntele Sfânt), un stat monastic sub suveranitate grecească.
Nomoi sunt divizate în 147 eparchies (singular eparchia), care sunt împărţite în 1.013 localităţi: 130 localităţi urbane (dimi) şi 901 comunităţi rurale (kinotites). Înainte de 1999, existau 5.775 de autorităţi locale: 361 demoi, 5.560 koinotites, împărţite în 12.817 localităţi (oikosmoi).
Vezi şi: Listă de oraşe din Grecia
Geografie
Articol principal: Geografia Greciei
Economie
Articol principal: Economia Greciei
Demografie
Pe lângă vorbitorii de greacă există şi câteva limbi vorbite de minorităţi.
Cele mai importante limbi ale minorităţilor sunt:
:albaneza
:aromâna (în Grecia centrală, cca. 100.000 vorbitori activi din grupa aromânilor, sau chiar a vlahilor, cca. 300.000 de vorbitori activi)
:bulgara (30.000)
:macedoneana
:turca, în Tracia
Aproximativ 95% din populaţie aparţine Bisericii Ortodoxe Greceşti. Această Biserică cunoaşte o influenţă importantă asupra formării grecilor ca adulţi.
Pe lângă ortodoxism, în Grecia există şi comunităţi musulmane, catolice, protestante sau iudaice.
Cultură
Articol principal: Cultura Greciei
Santorini
Santorini — Arhitectură tipic grecească
Legături externe
- [http://www.greece.gov.gr/english.html/ Portalul administraţiei greceşti]
- [http://www.olympion.de/greek-embassies-worldwide.html A list of Greek Embassies Worldwide]
-
Categorie:Ţări în Europa
fiu-vro:Kriika
ja:ギリシャ
ko:그리스
ms:Yunani
roa-rup:Gârţii
simple:Greece
th:ประเทศกรีซ
zh-min-nan:Hi-lia̍p
Lara CroftLara Croft este personajul unei serii de jocuri pe calculator şi filme, fiind eroina amazoniană din Tomb Raider. În film ea este interpretată de actriţa americană Angelina Jolie.
În ansamblu
Lara Croft, ducesă de Saint Bridget, este o englezoiacă excentrică şi o adevărată aristrocrată originară din Wimbledon, Londra. ea este fiica lordului Henshingly Croft.
Caracteristice
- Nume: Lara Croft
- Titlu: Ducesa Sfântei Bridget
- Naţionalite: britanică
- Dată de naştere: 14 februarie 1968
- Loc de naştere: Wimbledon, Londra, RU
- Stare civilă: nemăritată
- Grupă sanguină: AB-
- Culoare părului: maronie
- Culoare ochiilor: maronie
- Mărimea la pantof: 7
- Particularităţi: pistoale de 9mm
Siberia]
Siberia (rusă: Сиби́рь, Sibir probabil din limba mongolă , ‘ţinutul liniştit’, sau din limba tătară, — seberü ‘a broda’) este o zonă vastă a Rusiei şi a nordului Kazahstanului fiind compusă din toată Asia nordică. Se întinde pe direcţia est-vest de la Munţii Ural la Oceanul Pacific şi pe direcţia nord-sud, de la Oceanul Arctic până la dealurile Kazahstanului de nord şi la graniţele Mongoliei şi ale Chinei. Toată Siberia, cu excepţia zonei de sud-vest, se află în Rusia şi formează cam 75% din teritoriul naţional al acestei ţări.
Subdiviziuni administrative
Geografic, Siberia cuprinde subiectele federale ale Districtului Federal Ural, Districtului Federal Siberian şi Republica Sakha (Yakutia), care este o parte a Districtului Federal Din Estul Îndepărtat. Din punct de vedere istoric, întregul Est Îndepartat Al Rusiei este considerat o parte a Siberiei.
- Republica Buryat, capitala — Ulan Ude
- Cita Oblast, centrul administrativ — Cita
- Irkuţk Oblast, centrul administrativ — Irkuţk
- Republica Khakassia, capitala — Abakan
- Kemerovo Oblast, centrul administrativ — Kemerovo
- Districtul Autonom Koryakia
- Krasnoyarsk Krai, centrul administrativ — Krasnoyarsk
- Novosibirsk Oblast, centrul administrativ — Novosibirsk
- Omsk Oblast, centrul administrativ — Omsk
- Republica Sakha (Yakutia), capitala — Yakuţk
- Tomsk Oblast, centrul administrativ — Tomsk
- Republica Tuva, capitala — Kyzyl
Oraşele mari ale Siberiei sunt:
- Irkuţk
- Krasnoyarsk
- Novosibirsk
- Omsk
- Tomsk
Istorie
Articol principal: Istoria Siberiei
Geografie şi geologie
Cu o suprafaţă de peste 9,653,000 km2, Siberia cuprinde aproximativ trei pătrimi din suprafaţa totală a Rusiei. Zonele geografice majore cuprind Câmpia Siberiană de Vest şi Platoul Siberian Central.
Câmpia Siberiană de Vest cuprinde în marea sa majoritate depozite aluviale cenozoice si este atât de plată încat o creştere cu 50 de metri a nivelului mării ar cauza inundarea întregii zone cuprinse între Oceanul Arctic şi Novosibirsk. Multe dintre depozitele aluviale din această câmpie sunt rezultatul barajelor de gheaţă care întorc cursurile râurilor Ob şi Yenisei, redirijându-le spre Marea Caspică (şi probabil spre Marea Aral). Este deasemenea o câmpie foarte mlăştinoasă. În sudul acesteia, unde permafrostul este absent, se formasera zone întinse bogate în iarbă care sunt de fapt o prelungire a stepei din Kazakhstan, aceste zone fiind acum inexistente.
Platoul Siberian Central este o zona foarte veche care forma un continent independent înainte de Permian. Este excepţional de bogată în minerale, conţinând mari depozite de aur, diamante, şi mine de magneziu, plumb, zinc, nichel, cobalt şi molibden. Doar extremitatea nord-vestică era ingheţată în timpul Cuaternarului însa aproape toată zona este sub un permafrost extrem de adanc.
Sakha centrală şi de est este compusă din numeroase lanţuri muntoase orientate dinspre nord spre sud, de vârste variable. Aceşti munţi se extind până la 3000m inălţime, însă după câteva sute de metri sunt extrem de lipsiţi de vegetaţie.
Lacuri si râuri:
- Râul Anabar
- Râul Angara
- Râul Indigirka
- Râul Irtysh
- Râul Kolyma
- Lacul Baikal
- Râul Lena
- Râul Ob
- Râul Tunguska
- Râul Yana
- Râul Yenisei
Lanţuri muntoase:
- Munţii Anadyr
- Munţii Chersky
- Munţii Dzhugdzhur
- Munţii Gydan
- Munţii Koryak
- Munţii Sayan
- Munţii Ural
- Munţii Verkhoyansk
- Munţii Yablonoi
Un climat dur a limitat dezvoltarea şi creşterea în populaţie a Siberiei. Regiunea prezintă resurse naturale în abundenţă, inclusiv multe minerale, vaste resurse de petrol, păduri bogate şi teren propice agriculturii în sud-vest. Însa iernile sunt lungi şi amare. Gheaţa şi zăpada acoperă mai toată regiunea pentru aproximativ şase luni din an. Temperaturile pot coborî sub -68°C. Majoritatea apelor de coastă, lacurile şi râurile îngheaţă pentru o bună perioadă din an.
Date demografice
Siberia are o densitate a populaţiei de numai 3 persoane pe kilometru pătrat. Majoritatea siberienilor sunt ruşi şi ucraineni rusificaţi. Etnicii ruşi sunt descendenţi ai slavilor care au trăit în Europa de Est cu câteva mii de ani in urmă. Grupuri de origine mongolă şi turcică precum buriaţii, tuvinienii si yakuţii trăiau iniţial în Siberia iar descendenţi ai acestora înca trăiesc acolo.
Aproximativ 70% din populaţia Siberiei trăieşte în oraşe. Majoritatea orăşenilor se înghesuiesc în apartamente de dimensiuni mici. Mulţi oameni din zonele rurale trăiesc în case de lemn mai simple dar mai spaţioase. Novosibirsk este cel mai mare oraş din Siberia, cu o populaţie de aproximativ 1.5 milioane. Tobolsk, Tomsk, Irkutsk şi Omsk sunt centrele vechi, istorice. Deţinând recordul pentru cea mai scăzută temperatură, -71.2°C, Oymyakon este cel mai rece oraş de pe planetă.
Film
- "Dersu Uzala" (1974). Supravieţuirea în Siberia în anul 1900. Regizat de Akira Kurosawa.
Category:Rusia
ja:シベリア
ko:시베리아
Categorie:FilmeCategorie:Film Runaway
Runaway: A Road Adventure ist ein klassisches Adventure des spanischen Entwicklerstudios Pendulo Studios aus dem Jahr 2002.
Das lange totgesagte Genre der Adventures hat durch die Erscheinung von Runaway im Jahr 2002 wieder zu vermehrten Neuerscheinungen geführt, die sehr häufig von europäischen Spieleherstellen stammen. Das Interesse an interaktiven Geschichten vor allem für ältere Computerspieler ist doch noch nicht ganz abgeebbt.
Erwähnenswert ist, dass dieses Computerspiel die „alten Tugenden“ eines Adventures wieder zurückgebracht hat: eine liebevoll gezeichnete zweidimensionale Hintergrundgrafik und ebenfalls gezeichnete Comic-artige Figuren, die darin agieren. Die Steuerung erfolgt ausschließlich mit der Maus, sodass eine aufwendige Steuerung mit der Tastatur oder eines Gamepads nicht erforderlich ist.
Was Adventures dieser Art noch auszeichnet ist, das die Hauptperson in diesem Spiel nicht „sterben“ kann oder der Spieler sich nicht durch sein Tun in eine ausweglose Lage bringen kann. Dadurch kann man viel entspannter an das Spiel herangehen und sich auf die Geschichte und die Herausforderungen der gestellten Rätsel konzentrieren.
Handlung
Der Spieler schlüpft in die Rolle eines jungen Physikers, der sich mit seinem Auto auf den Weg von der Ostküste der Vereinigten Staaten von Amerika zur Westküste begeben will, um dort seine Dissertation zu schreiben. Doch schon in New York läuft ihn eine attraktive Nachtclub-Tänzerin vor sein Fahrzeug, die sich als Zeugin eines Mordes auf der Flucht vor der Cosa Nostra befindet.
Er bringt sie in ein Krankenhaus, wodurch er ebenfalls in das Fadenkreuz der Killer gerät. Die beiden begeben sich auf die Flucht quer durch die USA, verfolgt von den Mördern.
Gleichzeitig gilt es auch das Geheimnis eines alten Indianer-Artefakts zu ergründen und unterwegs viele seltsame und skurrile Leute kennenzulernen...
Ausblick
Im März 2006 soll der Nachfolger „Runaway 2 - The Dream Of The Turtle“ im Handel erhältlich sein.
Desweiteren kam 2004 auch eine erweiterte Fassung von Runaway heraus, die hochauflösende Videosequenzen und Bonus-Material besitzt, sich ansonsten vom Spielablauf aber nicht von der Erstausgabe unterscheidet. Sie liegt zudem als DVD vor.
Weblinks
- [http://www.runaway-game.de Offizielle Webseite]
- [http://www.pendulostudios.com Webseite des Entwicklers Pendulo Studios]
Kategorie:Adventure
sem litera h keno cheap london hotels Pozycjonowanie
|
|
|
| :: RELATED NEWS :: |
Wikipedia:Articles for deletion/Anglostralian
| |
